TVR EDUCAȚIE

Ridicat în urmă cu 100 de ani în orașul de reședință al județului Romanați, Teatrul Național din Caracal, clădire de patrimoniu, impresionează prin frumusețea arhitecturii, dar și a poveștilor din spatele spectacolelor susținute de-a lungul timpului aici, de mari actori ai scenei românești.

În vara anului 1896, istoria orașului Caracal consemna: „S-a pus piatra de temelie a Teatrului Național, menit a aduce propășirea culturii locuitorilor Caracalului.”

Vorbind despre Teatrul Național din Caracal, Nicolae Iorga spunea: „Teatru cochet, împodobit cu stucaturi și inscripții, care cheamă trupe, și o intenție de care trebuie să se țină seama.”

Municipalitatea și moșierii din Caracal au contribuit la ridicarea acestei clădiri, care la început avea o dublă funcționalitate: sală de teatru și sală pentru jurați.

Când a fost inaugurat, Caracalul era orașul reședință al orașului Romanați și număra aproape 12.000 de locuitori. În acea perioadă, în țară se construiau Ateneul Român, Teatrul din Iași și alte clădiri importante.

Atât exterioru, cât și interiorul teatrului impresionează prin frumusețea decorațiunilor și diversitatea formelor. Arhitectul, de origine austriacă, a promovat stilul eclectic, specific vremii. Franz Billek și antreprenorul lucrărilor de constucție, Rizzieri Spaulenzi Mariani, se fac responsabili de acest măreț edificiu.

(w882)

Așa cum era moda vremii, construcția are o varietate de ornamente atât la exterior, cât și în interior. Fațada principală are un registru decorativ bogat, mai ales în partea superioară, underegăsim cele patru statui alegorice, refăcute în timpul restaurărilor ulterioare.

(w882)

În interior se remarcă coloane, capiteluri, statui, balcoane, cupole, panouri pictate cu scene idilice și pastorale, toate specifice baricului târziu, la care se adaugă și alte stiluri ce ne bucură ochiul și ne introduce în atmosfera boemă a acelor timpuri.

(w882)