TVR EDUCAȚIE

Noul sezon al emisiunii „Portret de excelență” continuă cu o ediție dedicată lui Mihai Călugărițoiu - istoric, cercetător, publicist şi autor al unor monografii apreciate. Sâmbătă, 27 aprilie, de la ora 16.00, la TVR Cultural.

A fost învăţător, profesor de filosofie, apoi a intrat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Dragostea pentru locul natal, pentru satul românesc şi tradiţiile transmise peste timp se regăsesc oglindite în poeziile sale.

Redăm câteva dintre declarațiile lui Mihai Călugărițoiu pentru „Portret de excelență”:

„Termenul de scriitor este mult prea pretenţios pentru mine. Este adevărat că am abordat genul istoric în scrierile mele, istorie şi istoria locală, genealogie, eseistică. Am peste 70 de eseuri publicate în reviste de cultură. De asemenea, anul trecut am publicat şi un volum de versuri, dar îmi este greu să spun că sunt scriitor, mai degrabă autor de cărţi.”
„A început să-mi placă să scriu destul de târziu. Prima lucrare publicată a fost „File din istoria Comunei Şuşani” şi, de atunci, încet, încet, am căpătat curaj. Este foarte important primul pas, să te îndemne cineva, să-ţi descopere cineva talentul şi să te încurajeze; eu am avut parte de astfel de oameni lângă mine.”
„Am copilărit la ţară, într-un loc de poveste, mărginit de dealuri, comuna Şuşani, atestată documentar în anul 1531. M-am şcolit acolo primele opt clase, apoi am făcut liceul pedagogic la Râmnicu Vâlcea, Facultatea de Filosofie la Iaşi, ulterior Facultatea de Drept, am fost învăţător, apoi profesor. La un moment dat, am ales un alt drum, am schimbat Ministerul Învăţământului cu Ministerul de Interne.”
„Locul naşterii este locul în care mă simt cel mai bine. Vorbesc despre acel spirit al locului pe care, chiar dacă pleci, atunci când revii, îl resimţi din plin. Este acel magnetism care te atrage şi pe care nu poţi să-l renegi.”

(w882)

„Spre sfârşitul secolului XX, deci după 1950 şi începutul secolului XXI, nu numai în comuna Şuşani au avut loc schimbări extraordinare, ci şi pe tot teritoriul României. Vorbesc despre satul acela tradiţional, cu carul cu boi, cu oborul plin de vite, cu gălăgia copiilor, mulți proveniţi din familiile numeroase. Nu mai există. Prin cărţile mele, încerc să surprind această transformare extraordinară a satului românesc şi adaptarea la condiţiile actuale. Şi în poeziile mele vorbesc despre statul românesc de odinioară, despre părinţii şi bunicii noştri.”
„Am făcut parte dintr-o familie înstărită, însă cooperatizarea agriculturii ne-a cam lăsat fără mijloacele de trai. Pentru a avea lapte pe masă, familia a hotărât să cumpere capre. Eu sunt cel mai mic dintre cei trei fraţi, mai am două surori, pe rând s-au ocupat ele, dar când mi-a venit şi mie rândul, am cam rămas doar eu. La un moment, pentru că mersul cu caprele îmi ocupa destul de mult timp şi nu mai aveam timp de şcoală, ţin minte că am răbufnit la mama şi am pus-o să aleagă ori capra, ori cartea. A trebuit să împletim fericirea copilăriei cu neajunsurile materiale.”
„Eu sunt născut la zece ani după Al Doilea Război Mondial, dar închipuiţi-vă ce au păţit cei născuţi în timpul războiului sau imediat după. Vorbesc despre secetele din 1947 – 1948. Mergeau prin livada de pruni şi mâncau clei pentru că nu aveau altceva.”
„Îmi aduc aminte când au venit zeloşii să-i oblige pe tata şi pe bunica să se înscrie în CAP. Aveam casă cu trei camere, dar nu aveam posibilitatea să încălzim decât două şi era o cameră între dormitor şi cea în care dormeau părinţii şi bunica. Nici nu mai ştiu cum Doamne au intrat cei de la cooperatizare şi unul o ţinea pe bunica de subţiori şi unul a pus-o să pună un deget pe act, deşi bunica ştia să scrie, dar s-a împotrivit.”
„Visul tatălui meu a fost să se facă învăţător, dar condiţiile de atunci nu i-au permis. Atunci a dorit ca visul lui să se împlinească prin mine, eu să mă fac învăţător.”
„În timpul liceului am urmat o şcoală populară de actorie şi directorul teatrului de atunci, Teatrul din Vâlcea, mi-a propus să rămân, însă tatăl meu m-a dorit acasă şi aşa am ajuns învătător în şcoala în care învătasem.”
„Am făcut şi fac încă parte din trupa de teatru a Arhiepiscopiei Râmnicului şi iubesc să joc.”