Sâmbătă, 13 aprilie, de la ora 10:00, ediţie de colecţie "Mic Dejun cu un Campion". Invitata Danielei Zeca Buzura a fost  soprana şi profesoara Eugenia Moldoveanu, una dintre cele mai strălucite voci ale României şi ale scenei mondiale.

Avem de făcut o reverenţă nu doar în faţa performanţei artistice unice ci şi a unei vieţi exemplare într-un moment aniversar pentru că, invitata nostră şi-a serbat de curând o vârstă respectabilă.

Expresivă, frumoasă, cu un aer melancolic care o învăluie în apariţiile publice, Eugenia Moldoveanu a răspuns invitaţiei noastre şi îi mulţumim pentru acest gest. Este un prilej de rememorare a unei cariere de succes pe scena naţională şi internaţională. Este prima soprană din România care a câştigat Marele premiu la Concursul Internaţional "Madama Butterfly" de la Nagasaki în 1973, ceea ce a propulsat-o în cariera intenaţională la un nivel neaşteptat. Este un moment cu atât mai preţios cu cât, premiul i-a fost înmânat de ’La Diva’, Maria Callas, preşedinta juriului.

"Pentru mine, întâlnirea cu Maria Callas în Japonia, a fost o experienţă fără egal care m-a marcat în fiecare zi a carierei mele. Îmi aduc aminte şi acum mai ales de privirea ei abisală, stinsă şi totuşi arzătoare. Era spre sfârşitul vieţii. Când ne-am văzut – căci ea mi-a înmânat trofeul – am simţit în ochii ei admiraţie şi... compătimire. Ştia preţul succesului. Eu eram foarte tânără. Abia după mulţi ani am înţeles acea sclipire din privirea ei", spune Eugenia Moldoveanu.

Destinul ei a fost dintotdeauna muzica. Din copilărie visul său era să fie pe scenă. Un scop înalt şi îndepărtat care, pentru a putea fi atins, trebuiau făcute eforturi care nu se potriveau oricui. De la şapte ani a început studiul pianului. A urmat în 1963 – 1968, Conservatorul de Muzică din Bucureşti, secţia de canto cu o profesoară de excepţie, Arta Florescu - Artist al poporului şi clasa de operă cu profesorul Hero Lupescu.

Anul terminării facultăţii a coincis, fericit, cu câştigarea Premiului I, la concursul de la Sofia pentru prestaţia din opera "Traviata" de Giuseppe Verdi, ceea ce i-a deschis calea căre scena Operei Române din Bucureşti unde a interpretat un repertoriu vast. în anii ce au urmat. Apoi, participările la consursurile din ţară şi din străinătate de unde s-a întors întotdeauna cu cu cele mai strălucitoare distincţii.

Viaţa sa s-a împărţit între scena Operei din Bucureşti şi a celor mai prestigioase opere de pe toate meridianele lumii - Scala din Milano, Covent Garden din Londra, Metropolitan Opera din New York, Opera din Hamburg, Teatro Colon din Buenos Aires, Opera de Stat din Viena sau Arenele din Verona. Întotdeauna a ştiut şi a simţit că dincolo de scenă, viaţa de familie, cu împlinirile dar şi cu condiţionările ei îi vor fi mereu un sprijin de nădejde. Că o vor întregi ca om şi ca artist, ca mamă şi soţie.

Numele său a strălucit pe afişe în reprezentaţii ce au susţinut stagiuni întregi alături de confraţi aflaţi în plină glorie, precum Placido Domingo, Jose Carreras, Renato Bruson, Giuseppe Taddei, Nicolai Ghiaurov şi mulţi alţii, sub baghetele unor dirijori celebri. "N-am dorit niciodată să semăn cu nimeni. Sigur, am avut profesori remarcabili, am întâlnit colegi de breaslă pe care îi admir şi acum dar, eu consideram că trebuie să-mi păstrez puterea şi imaginea mea", adaugă Eugenia Moldoveanu.

Am putut-o admira în reprezentaţiile unor opere faimoase: "Traviata" de Giuseppe Verdi, "Flautul fermecat", "Don Giovani" şi "Nunta lui Figaro" de W. A. Mozat, "Carmen" de Georges Bizet, "Madama Buttefly" şi "Manon Lescaut" de Giacomo Puccini, "Oedip" de George Enescu, ca să enumerăm doar câteva dintre ele. Din repertoriul vocal-simfonic sunt de amintit: Simfonia a IX-a şi "Missa Solemnis" de Ludwig van Beethoven, "Recviem’’ de Giuseppe Verdi, "Stabat Mater" de Antonin Dvořák, piese de Johannes Brahms sau W. A. Mozart. În egală măsură neuitate rămân şi înregistrările din arhiva radioului sau din cea a Electrecord-ului şi din emisiunile televiziunii publice.

Vocea sa de cristal, o apariţie scenică plină de eleganţă şi distincţie, interpretarea pasională, dedicaţia totală pentru rol şi înţelegerea deplină a tensiunii dramatice a partiturii, interacţiunea perfectă cu partenerii de scenă şi cu orchestra, toate concurau pentru a crea momente unice într-o interpretare memorabilă ce a rămas în istoria operei.

"Pentru mine a cânta este tot ceea ce mă putea bucura şi împlini. Exersam în fiecare zi şi tot timpul încercam să găsesc noi nuanţe ale fiecărui rol. Asta a fost singura mea bucurie. Restul – concerte, turnee, ieşirea în public sau în cercurile restrânse ale celebrităţilor –, a venit de la sine", spune Eugenia Moldoveanu.

După mai bine de două decenii de carieră, s-a retras din lumina reflectoarelor. Pentru scurt timp (1993 - 1995) a fost director general al Operei Române dar s-a dedicat şi carierei didactice.

După modelul celebrei sale profesoare, Arta Florescu, a predat canto la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. S-a implicat şi în viaţa politică activând între 1994 – 1996 ca secretar de stat în Ministerul Culturii. A fost parlamentar (1996 – 2004); membru şi vicepreşedinte al Comisiei pentru Cultură, Artă şi Mass Media, membru al grupului parlamentar de prietenie româno-italian şi vicepreşedinte al delegaţiei Permanente a BEx. Central al PDSR.

Pentru "realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii", în anul 2000, la 1 decembrie, de Ziua Națională, prin decretul preşedintelui României, i s-a conferit Ordinul naţional ’’Steaua României’’ în grad de Ofițer, cea mai înaltă distincţie oferită de statul român.

Avem în faţă o mare artistă. Cariera impresionantă, rolurile ambiţioase, turneele, spectacolele, colaborările prestigioase, o permanentă stare de nelinişte şi de căutare a perfecţiunii, repetiţiile şi călătoriile de multe ori istovitoare, toate, ridică puţin vălul de pe strălucirea, de multe ori înşelătoare, a vieţii de zi cu zi a unui artist autentic. N-a pregetat nimic pentru a se afirma şi pentru a rămâne mereu în cea mai bună formă. Preţul a fost de multe ori mare, dar, a ştiut să joace la maximum fiecare rol. Şi a ştiut, în egală măsură să-şi pregătească retragerea şi să rămână la fel de activă şi implicată.

O putem oricând revedea în fotografiile şi pe afişele spectacolelor, în înregistrările pentru radio, în spectacolele de televiziune. Dar, cele mai preţioase sunt, cu siguranţă, amintirile rămase în memoria afectivă a iubitorilor de operă şi de muzică. O zestre pe care şi noi ne străduim s-o aducem în faţa telespectatorilor care ne urmăresc cu fidelitate sâmbătă, de sâmbătă.

Aşadar, la ceas aniversar, Eugenia Moldoveanu şi Daniela Zeca Buzura vă invită nu doar la o mărturisire de suflet ci şi la câteva, preţioase momente muzicale pe care le-am inserat în emisiunea de azi. Unul dintre ele este cel din 1973, de la concursul de la Nagasaki, păstrat în Arhiva de Aur a Televiziunii Române (emisiunea ’’Luminile rampei: Eugenia Moldoveanu’’, realizator Arta Florescu) în care putem vedea un scurt fragment din opera ’’Madama Butterfly’’ de Giacomo Puccini în interpretarea Eugeniei Moldoveanu care a fost distinsă cu Marele premiu. Cel de-al doilea, câteva imagini din opera ’’Manon Lescaut ’’ de Giacomo Puccini dintr-un concert ce a avut loc la Sala Radio în 1984, înregistrat pentru emisiunea ’’Vă place opera?’’ (partea a II-a), realizator Luminiţa Constantinescu.

*** Emisiunea a fost difuzată de TVR2, sâmbătă, 13 aprilie 2024, de la ora 10:00 (reluare luni, 15 aprilie 2024, ora 14:00); la TVR Internaţional, pe 13 aprilie 2024, ora 10:00; la TVR Moldova, duminică, 14 aprilie 2024, ora 9:00; la TVR Cultural, duminică, 14 aprilie 2024, ora 10:00 şi la TVR+.

Un articol de Ileana Ploscaru Panait