Invitata Danielei Zeca Buzura în ediţia "Mic Dejun cu un Campion" de sâmbătă, 16 aprilie, de la ora 10:00, la TVR 2 și online pe TVR+, a fost Doina Jela.

Ediția este disponibilă online pe TVR+.

Scriitoare (prozatoare şi eseistă), traducătoare, editoare şi jurnalistă, Doina Jela este membră a Uniunii Scriitorilor din România, membră fondatoare a Asociaţiei Ziariştilor Independenţi din România şi membră de onoare a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici.

"Pentru mine - scrie Doina Jela - nu ficţiunea şi nonficţiunea sunt termenii aflaţi în opoziţie. Opoziţia este între povestea mea şi povestea altuia. Cu a mea fac ce vreau. În nonficţiune nu ai imunitate", consemnează Daniela Zeca Buzura din vasta documentare intreprinsă asupra operei şi activităţii invitatului de astăzi de la "Mic Dejun cu un Campion".

În 1974, finalizează cursurile Facultăţii de Filologie din Universitatea Bucureşti. Până în 1990 lucrează ca profesor de limbă franceză în diferite instituţii de învăţământ. După evenimentele din 1989 se remarcă în presa culturală, abandonând definitiv profesoratul. Colaborează cu revistele constănţene ’’ARS Amandi’’ şi ’’Tomis’’ dar şi cu televiziunea locală unde prezenta rubrica de carte în emisiunea ’’7/10’’. Până în 2004 a fost redactor responsabil de colecţie la editura Humanitas din București, ocupându-se de colecţiile: ’’Memorii, Jurnale, Convorbiri’’, ’’Procesul Comunismului’’ şi Seria ’’Istorie ’’. Până în 2016 a coordonat, la editura Curtea Veche Publishing, colecțiile ’’Actual ’’ şi ’’Istoria timpului prezent’’. Redactează şi traduce cărți, mai ales de istorie contemporană. După 2016 lucrează în regim de colaborare externă, cu redactări, traduceri, referate editoriale, prefețe, cu câteva prestigioase edituri precum Spandugino, Manuscris, Corint, Curtea Veche Publishing, Darclée.

Publică permanent articole, eseuri şi interviuri în publicaţii şi platforme de social – media relevante: România literară, România liberă, Adevărul literar și artistic, Amfiteatru, Arca, Familia, Contrapunct, Convorbiri literare, Transilvania, Universul cărții, Dilema, Vatra, Observator –Munchen, 22, Observatorul Cultural, platformele Contributors și La punkt și revista on-line de cultură Accente, precum și la posturile de radio Radio România – Cultural, Radio Europa Liberă, Radio France International și la TVR.

O prezenţă stenică şi dinamică, sigură pe sine şi pe convingerile sale pe care le susţine cu tărie. Un flux neîntrerupt de idei, o vastă experienţă de viaţă, adică, toate ingredientele necesare unui scriitor care nu se mulţumeşte cu naraţiuni imaginate ci porneşte abrupt pe firul poveştilor reale. În spatele lor, o documentaţie minuţioasă şi severă, făcută prin lupa unui om care ştie să pună întrebările potrivite şi care, apoi, le transformă în cărţi revelatoare ce merită citite şi nu numai atât. Merită reflectat pentru că descriu cu lux de amănunte adevăruri bine ascunse de decenii şi care pot ridica colţul unui văl opac cu care am fost orbiţi de generaţii.

Debutează cu proză scurtă în 1979, bine primită de public şi critică. Premiile ce vor urma îi confirmă statutul de scriitor: 1982 – premiul pentru proză scurtă la concursul ’’Marin Preda’’; 1994 – premiul revistei ’’Observator’’/Munchen pentru volumul "Telejurnalul de noapte"; 1996 – Premiul de Onoare acordat de Asociația Internațională a Scriitorilor și Oamenilor de Artă Români, cu sediul la Washinghton pentru romanul ’’Cazul Nichita Dumitru’’ apărut la editura Humanitas; 1998 – premiul ’’Cartea anului’’ pentru volumul ’’Această dragoste care ne leagă’’; 2012 - premiul naţional "Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca’’.

Dincolo de analizele reflectate în articole de presă sau cărţi substanţiale, Doina Jela scrie şi acum cu acelaşi entuziasm. Amintirile copilăriei despre care mărturiseşte că "Nu m-aş mai întoarce la acea copilărie. Nu aş vrea să mai trăiesc o dată!", deşi a fost marcată şi de întâmplări fericite ce-i dau târcoale în continuare.

Sunt gânduri şi prezenţe ce se regăsesc în romanele cu tentă autobiografică: ’’Villa Margareta’’ (apărută la Editura Polirom, în Colecţia Ficton LDT, 2015) în care ’’...micile istorii personale se prelungesc până în prezent şi compun istoria mare a ultimului sfert de veac, având în centru Villa Margareta, un loc al pasiunii înflăcărate, dar şi al marilor dezamăgiri. În romanul Doinei Jela ficţiunea şi realitatea se contopesc într-o poveste emoţionantă şi tulburătoare’’(Sursa: Editura Polirom).

Emoţii, trăiri, încurcate iţe ale poveştii ce se continuă în "Efectul fluturelui" (publicată tot de Editura Polirom, în 2018) ’’... o carte a generaţiilor din România de astăzi, am numărat patru, în care autoarea abordează pătrunzător fricţiunile, stridenţele şi suspiciunile care le despart, neuitînd însă de clipele bune în care iubirea încălzeşte sufletele, topeşte zgura şi deschide calea spre înţelegerea meditată a câte ceva din ce ni s-a întîmplat’’ (recenzie de Sanda Golopenţia).

Din 1995, anul debutului editorial şi până în prezent, Doina Jela a publicat nu mai puţin de 12 volume de autor – multe dintre ele cu multiple reeditări -, a îngrijit, coordonat și/sau prefațat mai multe cărţi, a participat la volume colective alături de alţi autori, a tradus, este o prezenţă dinamică în viaţa culturală şi civică. Iată şi titlurile câtorva dintre ele pentru ca să le puteţi căuta la raft: ’’100 de zile cu Monica Lovinescu’’, Editura Vremea, Colecţia Memorii. Jurnal, 2008; ’’Această dragoste care ne leagă. Reconstituirea unui asasinat’’, Editura Humanitas, Colecţia ’’Procesul comunismului’’, 1998 (reeditare 2005); ’’Drumul Damascului. Spovedania unui fost torţionar’’, Editura Corint, 1999 (reeditări în 2002 și 2019), carte ecranizată de regizorul Lucian Pintilie în lungmetrajul ’’După amiaza unui torţionar’’, film nominalizat la ’’Leul de Aur’’ pentru cel mai bun regizor și la Premiul ’’Marcello Mastroianni’’; ’’Cozonac la patru mâini. Ohara Donovetsky la taifas cu Doina Jela’’, Editura Darclee, Colecţia Beletristică, 2021.

Timpul s-a scurs repede căci subiectele conversaţiei au fost multe şi destăinuite cu generozitate. Ne-a bucurat şi mai mult faptul că Doina Jela a deconspirat câte ceva despre o nouă carte la care scrie şi pe care, bineînţeles o aşteptăm cu interes. Ne-am despărţit cu greu şi cu promisiunea fermă pentru o nouă întâlnire. Alături de Daniela Zeca Buzura, cu noi plăceri şi delicii intelectuale aşa cum v-am obişnuit de atâţia ani.

Şi, pentru că ne aflăm în preajma Sărbătorii de Florii, urăm prietenilor noştri şi tuturor telespectatorilor TVR care poartă nume frumoase de flori, lumină, bucurie, sănătate şi speranţă.

Portret de artist: IOAN ATANASIU DELAMARE (1955 - 2015) – artist vizual, profesor la Universitatea de Arte Bucureşti

Ioan Atanasiu Delamare a fost unul dintre cei mai dăruiţi artişti ai generaţiei sale. Mentorii de la care se revendică sunt Vasile Kazar şi Octav Grigorescu, dar şi profesorul Johann Untch sub îndrumarea căruia a absolvit Institututul de Arte Pastice ’’Nicolae Grigorescu’’ în 1983.

Un excelent gravor în metal, Ioan Atanasiu Delamare era în egală măsură un redutabil desenator. Grafica sa de şevalet, excela printr-un discurs narativ ce punea în armonie bogăţia fabulaţiei prin multiple posibilităţi de interpretare ce desfiinţau barierele temporale.

În cărbune şi tuş, creion, laviuri colorate, acuarelă şi tehnici mixte - artistul, prematur dispărut dintre noi în 2015 - a lăsat în urmă un număr important de lucrări ce depun mărturie asupra sensibilităţii sale exacerbate de o analiză cruntă asupra lumii în care trăim.

Operele grafice dar şi picturile sale spun o poveste ce se continuă de la o lucrare la alta, încifrată într-o misterioasă "Lume de semne" ce ar trebui să ne pună în alertă. Universul artistic al lui Ioan Atanasiu Delamare este larg deschis încă de la prima vedere tocmai prin sensurile sale ascunse ce incită curiozitatea celui care îşi permite răgazul unei reverii.

Iată ce nota criticul şi istoricul de artă Simona Vărzaru în 1993: ’’Desenul lui Ioan Atanasiu Delamare aduce aceeaşi tendinţă... expresionistă a lui Hieronymus Bosch. Locuind în infern, aceste personaje cu alură umană sunt de fapt himerele unui bestiariu. Iar felul lor de a apărea este unul ce ţine de domeniul absurdului. Gesturile şi trupurile lor descriu scene imposibile în care unii pe alţii se devorează, şi, în acelaşi timp, se iubesc, dorm şi se luptă, se nasc şi mor. Desenul este de o plasticitate uimitoare, halucinantă. Dar nici imaginaţia artistului nu este mai prejos’’. (Sursa: ’’Meridian’’, 26 august 1993)

Recomandarea de lectură din această sâmbătă este, cum altfel, ’’Pe cont propriu. Jurnal (1989 - 1995)’’, Editura Corint, Colecţia istorie, 2021 – un notebook cu ’’însemnări zilnice din perioada comunistă încă de la jumătatea anilor 1990, dar, în același timp, a continuat să-și noteze în jurnal diverse întâmplări. Acum, la peste două decenii, s-a hotărât să publice notițele din perioada 19 septembrie 1989 – 30 decembrie 1995, anii unor mari prefaceri politice, sociale și economice pentru România și, de fapt, pentru întreaga Europă Răsăriteană’’ (Sursa: Editura Corint).

Importantă este şi mărturisirea autoarei care recunoaşte că: ’’Pentru oricine sunt, cred, interesante propriile notații făcute în urmă cu douăzeci și cinci treizeci de ani, pentru a măsura cum a scăzut, cum a crescut, cum s a schimbat, în mod real, și nu cum își închipuie, proiectând asupra trecutului lumina prezentului și propria indulgență cu sine. Despre notațiile mele îndrăznesc să sper că sunt de un interes mai larg, în măsura în care dau o idee despre cum se schimbă perspectiva noastră a tuturor, în momente de cotitură istorică, de schimbare a direcției, de răsturnare de valori. Cum s a schimbat ea atunci față de anii dictaturii și cum s a schimbat acum, la peste treizeci de ani de la dezvrăjire, față de atunci, când nu trecuseră decât cinci ani de la începuturile ei. Procesul nu este liniar și vectorial, ci comportă și întoarceri, al căror rezultat, nu cel mai nesemnificativ, este uneori faimoasa nostalgie.”

***

Emisiunea poate fi urmărită la TVR 2, sâmbătă, 16 aprilie 2022, ora 10:00 şi luni, 18 aprilie 2022, ora 8:00.

Un articol de Ileana Ploscaru Panait