De ce râde omul? Cum devin amuzante un cuvânt, o expresie ori o situație? Mecanism de apărare, explozie de detensionare, surpriză, absurd - teoriile au săpat în adâncurile minții și vorbirii, pentru a încerca să găsească răspunsuri.
Am râs noi, dar de unde vine râsul nostru? Oamenii s-au întrebat și au cercetat tema comicului, acest subiect complex și profund omenesc.
Mecanismele psihologice ale râsului au fost explicate prin mai multe teorii, de-a lungul timpului. Au existat teorii clasice ale umorului - teoria superiorității - râdem atunci când ne simțim superiori față de altcineva sau față de o situație, umorul devenind o formă de agresiune indirectă; mai există și teoria incongruenței - râdem atunci când vedem o inegalitate între ceea ce ne așteptăm și ceea ce se întâmplă, iar tensiunea surprizei se manifestă prin râs; teoria eliberării - eliberarea unei tensiuni emoționale, pentru a ajunge la relaxare și la a ne simți bine.
Apoi sunt și teoriile moderne ale umorului - de exemplu teoria psihanalitică - umorul ca formă de exprimare a dorințelor reprimate, de eliberare a tensiunii acumulate în inconștient, sau cele cognitive - concentrate pe procesele mentale implicate în înțelegerea și aprecierea umorului, în care rolul gândirii, al memoriei și al limbajului este esențial în producerea râsului.
Perceperea, definirea și „acceptarea socială” ale umorului depind de contextul cultural - simțul umorului este puternic influențat de cultura în care trăim, expresiile considerate amuzante într-o cultură pot fi ofensatoare în alta; de personalitatea fiecăruia și de starea sa de spirit, de starea emoțională dintr-un anume moment.
Prin intermediul umorului, al ironiei și al satirei, putem să privim lumea într-o altă lumină, să râdem de necazuri și să ne eliberăm de tensiunile zilnice.
Comedia este un gen literar și artistic care urmărește să provoace râsul prin reprezentarea unor situații comice, a unor personaje caricaturale sau a unor evenimente absurde. Spre deosebire de tragedie, care explorează latura serioasă și tragică a vieții umane, comedia se concentrează pe aspectele luminoase și amuzante ale existenței.
Elementul central al comediei, umorul poate fi de diferite tipuri: de situație, de caracter, verbal, fizic etc. Comedia adesea satirizează aspecte ale societății, ale politicului sau ale comportamentului uman.
Ironia este un instrument utilizat în comedie, creând un contrast între ceea ce se spune și ceea ce se înțelege, iar situațiile și trăsăturile umane sunt adesea exagerate, pentru a produce un efect comic.
Funcțiile umorului în artă - una este cea socială: comedia poate fi o formă de protest, prin satiră la adresa inegalităților ori abuzurilor; alta este cea educativă: prin umor, pot fi transmise idei complexe într-un mod accesibil; cathartică: râsul provocat de comedie are un efect purificator, de eliberare a tensiunilor emoționale; estetică: adică însăși comedia poate fi o formă de artă.
Mai mult decât o formă de divertisment, comedia este o oglindă a societății, un instrument de analiză socială și o sursă inepuizabilă de bucurie. Putem să ne eliberăm de prejudecăți, să ne descoperim pe noi înșine și să ne conectăm cu alți oameni. Dacă am înțeles poanta!
În partea a doua a abordării Comediei - de la teorie la practică, voi exemplifica, prin nume de dramaturgi și actori, cum a fost tradusă comedia în opere și spectacole.
***
Credit foto: Alexas_Fotos - pixabay.com
***
***