Spune Mihai Mălaimare, actor, regizor şi profesor, om politic, fondatorul şi directorul Teatrului "Masca", invitatul Danielei Zeca Buzura la "Mic Dejun cu un Campion" de sâmbătă, 30 aprilie, ora 10:00.

"Un actor e în primul rând o foaie de turnesol, absoarbe binele şi răul – scrie Mihai Mălaimare. "El vibrează şi trebuie să producă un răspuns’’ răspunde Daniela Zeca Buzura în urma lecturii cărţilor scrise cu talent şi dăruire de actorul Mihai Mălaimare în cei doi ani din urmă.

Mihai Mălaimare s-a născut la Botoşani în 1950. A intrat la Institutul de Teatru deşi era peltic şi nimeni n-ar fi crezut că o să facă o carieră din asta, a făcut parte din cea mai numeroasă generaţie de actori ce a absolvit vreodată, a jucat în filme şi spectacole ale căror număr nu-l mai ţine minte, scrie cu talent tocmai pentru a rămâne consemnate experienţe şi amintiri ce s-ar pierde odată cu el, plantează răsaduri de roşii şi a făcut de la zero un teatru ce astăzi nu numai că are un nume ci un renume internaţional, are copii de care este mândru şi, pentru că viaţa bate filmul, s-a ocupat o vreme şi cu politica de care s-a despărţit cu un enorm dezgust. A fost membru în Consiliului Naţional al Audiovizualului (2008 - 2013) şi membru al Consiliului de Administraţie al TVR (1998 - 2000).

Toate acestea împreună fac un portret al actorului, regizorului, profesorului, directorului şi fondatorului de teatru, Mihai Mălaimare.

Un nume predestinat pentru a fi uşor de ţinut minte şi pentru a stârni imaginaţia. Poate că este ceva hrănitor şi misterios în aerul rarefiat la ţinuturilor Moldovei de vin de acolo oameni atât de dăruiţi cu talent. Absolvent al secţiei de Arta Actorului, Mihai Mălaimare activează între 1973 și 1990 a jucat la Teatrul Național București. Dar nu s-a mulţumit cu atât ci a urmat şi cursurile de Regie – Teatru pe care le-a încheiat în 1984. Pasionat de istoria şi a genurilor teatrului s-a îndreptat spre pantomimă şi commedia del arte.

’’Un actor trăişte continuu în imperiul jocului’’, spune invitatul acestei ediţii de la Mic Dejun. ’’Este dator să se descopere tot timpul. Nu numai pe sine ci şi pe ceilalţi. Şi doar în felul acesta vom putea progresa. Trebuie să iubim şi să respectăm ceea ce facem, ceea ce suntem. Trebuie să lăsăm ceva valoros în urma noastră. Ceva de la care să mergem mai departe. Noi şi copiii noştri. Nu putem dezerta spunând că nu putem mai mult’’.

În 1981, câştigă de o bursă de studii la Şcoala de teatru ”Jacques Lecoq” din Paris. A predat apoi în calitate de profesor invitat, pantomimă la Şcoala de Teatru ’’Pygmalion’’ din Viena şi la Gallaudet University din Washington.

Şi, pentru a împlini un destin generos - deşi cu mari şi perseverente eforturi – imediat după evenimentele din 1989, chiar în primăvara următoare a unui teatru unic: ’’Masca’’ - singurul teatru de gest, pantomimă şi expresie corporală din România. A fost o luptă dură de convingere, apoi de obţinere a unui sediu adecvat - astăzi teatrul funcţionează în cartierul din Militari, jucând mereu cu casa închisă. ’’Mă simt bine în haina îndoielii, a incertitudinii şi a regretelor suportabile’’, spune Mihai Mălaimare la cei peste 70 de ani, cu o energie bine temperată şi cu planuri de viitor.

Şi, cu toate acestea face o mărturisire cutremurătoare: ’’Am avut o revelație: sunt un om bătrân, mi-am încheiat misiunea’’. Noi nu-l credem însă pe deplin pentru că pasinea pentru teatru nu se stinge decât pe scenă. Poate că nu mai este permanent în prim planul activităţii sale dar, cu siguranţă, mai are încă multe de spus şi de împlinit, ca actor, ca regizor, ca profesor.

Şi-a descoperit pasiunea pentru scris şi s-a pus pe treabă: ’’Maidane cu teatru’’ (1998); ’’Demisia’’ (2004); ’’Şansa’’ (2007); ’’Actorul, bufonul, clovnul’’, ’’Statuia vivantă’’ şi ’’Caleaşca aurită’’ publicate toate în 2021.

Mihai Mălaimare a fost decorat în 2002 cu Ordinul Naţional ’’Serviciu credincios’’ în grad de Cavaler. În 2008, cunoscutul actor a primit Premiul UNITER, pentru teatru nonverbal.

Portret de artist: ŞTEFAN CÂLŢIA - artist vizual, profesor la Universitatea de Arte Bucureşti

Căutătorul de comori, pictorul, graficianul şi profesorul Ştefan Câlţia cercetează sensul ascuns al obiectelor grăitoare, dăruindu-ne o lume ce alunecă încet în fabulosul unor poveşti dramatice şi pline de înţelesuri. Dincolo de poetica discursului său, Ştefan Câlţia este un artist cu atitudine. Frumosul, asumat ca o necesitate a vieţii şi nu neapărat ca un principiu estetic, nu este ferit de melancolie şi tragism. Mesajul operei sale este unul neliniştior în aparenta lui duioşie descrise nu cu instrumentele unei combativităţi extreme ci cu simţul bunei măsuri.

Ştefan Câlţia este fascinat de simbolismul intrinsec al obiectelor umile, înnobilate prin simţul estetic al ţăranului român şi, de aceea, cu atât mai valoroase. Astăzi, într-o societate globalizată, uniformă şi din ce în ce mai lipsită de personalitate, aceste obiecte capătă, pe lângă utilitatea lor, rolul simbolic al continuităţii, rezistenţei şi unicităţii. ’’Cred că este firesc să aducem în discuţie o temă veche de când lumea. Aceea de a-ţi iubi obiectele din jur ce te predispun la o stare de reverie. Şi, cu atât mai mult, de a le oferi în dar şi celorlalţi’’ spunea artistul la expoziţia deschisă în mai 2013 la Galeria AnnArt.

Exact acest sens al dăruirii generoase îl caracterizează pe pictorul Ştefan Câlţia, fost elev al graficianului Julius Podlipny şi al maestrului Corneliu Baba. Considerat ca unul dintre cei mai importanţi artişti români contemporani, cu o cotă de piaţă ridicată, lucrările sale fac obiectul interesului crescut atât al colecţionarilor cât şi al licitaţiilor caritabile.

Universul său, de o înaltă spiritualitate este populat cu mituri, arhetipuri, semne şi simboluri cu o imagistică bogată. În picturile, gravurile şi desenele sale, îngerii, saltimbancii, arlechinii, peştii giganţi, păsările vestitoare, casele călătoare, chiar peisajele sau naturile statice sunt devoalate cu o stranietate tulburătoare, diafană şi preţioasă.

Pentru activitatea sa creatoare, Ştefan Câlţia a fost recompensat cu Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de Mare Cruce şi cu "Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate".

Recomandarea de lectură: Mihai Mălaimare a adus cu sine trei titluri recente apărute toate la Editura Rao în 2021: ’’Actorul, bufonul, clovnul’’ – ’’Este o carte despre Destin, unul care nu alege, unul care hotărăşte fără drept de apel! M-am întâlnit cu Circul pentru că viaţa mea urma să fie un spectacol în tot ceea ce a însemnat ea, cu lumini, cu aplauze, cu zâmbete, dar şi cu dureri, cu prăbuşiri şi cu moarte…’’; ’’Statuia vivantă’’ – ’’Eu cred cu tărie ca statuia vivantă este teatrul stradal în forma sa cea mai concisă şi mai speetaculoasă cu putinţă!...’’ şi, ultimul volum, ’’Caleaşca aurită’’ – ’’Cu umor presărat cu nostalgie, autorul reconstituie atmosfera şi personajele universului restrâns de la IATC, unde tumultul epocii răzbate mai degrabă prin reverberaţiile sale culturale, creionând mici schiţe anecdotice şi viniete amuzante, memorabile şi adesea înduioşătoare’’.

Difuzare: TVR2 - sâmbătă, 30 aprilie 2022, ora 10:00 şi luni, 2 mai 2022, ora 8:00 / TVRInternaţional - sâmbătă, 7 mai 2022, ora 8:00 şi la TVRMoldova - sâmbătă, 7 mai 2022, ora 7:00

Un articol de Ileana Ploscaru Panait