loader
Foto

Galerie foto

Alexander Hausvater deschide noul sezon „Mic Dejun cu un campion”

„Cred că nu există creaţie fără pozitivism deschis’’, spune Alexander Hausvater, invitatul Danielei Zeca Buzura în debutul sezonului 15 „Mic Dejun cu un Campion” de sâmbătă, 19 martie, de la ora 10:00.

 

„Teatrul nu este informativ şi nu oferă mesaje, ci te poartă de fiecare dată acolo unde ţi-a fost frică”, spune regizorul Alexander Hausvater care, odată cu spectacolul „Au pus cătuşe florilor” a adus un alt suflu pe scena românească. Regizor de teatru şi operă, realizator de emisiuni la radio şi televiziune, scenarist şi scriitor, evreu de origine română, Alexander Hausvater este invitatul Danielei Zeca Buzura în debutul noului sezon „Mic Deun cu un Campion”, sâmbătă, 19 martie, de la ora 10:00.

(w882)

„Nu mai este nevoie de autori”, afirma Alexander Hausvater, un creator de tetru şi de şcoală dramatică, un profesor respectat şi, mai nou, un scriitor de succes căruia i-au fost editate în ultimul timp mai multe volume de proză ce s-au bucurat de multă apreciere. „Fructe ale pandemiei’’, observau Acad. Răzvan Theodorescu şi Varujan Vosganian în prefeţele unora dintre ele. Motiv pentru care a fost primit în Uniunea Scriitorilor din România. ’’Romanele mele sunt poveşti şi probabil că voi continua să scriu’’ aşa cum ’’Teatrul este despre viaţa pe care n-am trăit-o încă’’ astfel încât există în continuare materie suficientă pentru multe alte volume ce, cu siguranţă, nu vor întârzia să apară.

(w882)

„De fapt, cred că îngerii mi-au strecurat printre gene mici seminţe ale poveştii, că tot încercam să mă frec la ochi şi nu ştiam de ce’’ – mărturisea cu umor Alexander Hausvater - regizor de calibru internaţional, scenograf, regizor de operă şi scriitor -, la debutul întâlnirii cu Daniela Zeca Buzura.

Rememorând plecarea din România, Alexander Hausvater face un exerciţiu de sinceritate şi introspecţie: ’’Asta îmi place cel mai mult. Penumbra aceasta care e şi a lacrimei şi a nostalgiei. Şi în care, sincer, nici nu mă mai interesează cu exactitate cât e ficţiune şi cât este adevăr’’. ’’N-am plecat din România fericit. Îmi amintesc bine de tata, de mama, de faptul că rareori luam cina acasă, că în casă se vorbea în mai multe limbi. Că voiam să plec să văd şi să fac teatru’’.

(w882)

Şi a făcut-o într-un mod excepţional. S-a dezrădăcinat de mic copil şi a pornit într-o aventură a vieţii şi a profesiei. S-a întors după 40 de ani, într-o ţară în care totul trebuia luat de la început. A montat mai multe spectacole ce au declanşat o furtună de contradicţii şi animozităţi dar care au stârnit şi curiozitate şi entuziasm. Se împlinesc aproximativ 30 de ani de la premierele a două montări ce au rămas şi acum în memoria publicului, ambele la Teatrul Odeon: ’’Au pus cătuşe florilor...’’ de Fernando Arrabal ce a avut premiera: 29 noiembrie 1991şi ’’La ţigănci’’, o dramatizare după romanul omonim al lui Mircea Eliade, jucată pentru prima dată la 22 iunie 1993.

Un regizor venit de peste mări şi ţări, care crea un limbaj novator ce impunea actorilor ca individualitate şi ca trupă în ansamblu, un experiment greu de digerat în anii ’90. ’’Teatrul nu poate fi decât o ocupaţie integrată. Integrată în ce? Nu numai în cultură, în societate, în politică...’’

(w882)

Creator cosmopolit, Alexander Hausvater a păstrat legătura şi cu România. A predat în Statele Unite, în Canada, în Rusia, a condus festivaluri prestigioase, a fondat teatre şi trupe de actori, a iniţiat cursuri şi masterclass-uri sau întâlniri sau, pur şi simplu, ateliere, peste 160 de montări, un palmares redutabil asupra căruia nimeni nu poate avea dubii privind valoarea şi aportul său la fenomenul teatral internaţional.

În 2015, Senatul UNITER i-a dat conferit premiul pentru întreaga activitate artistică, iar la acea festivitate exclusivistă Alexander Hausvater a fost de o dureroasă obiectivitate: ’’Teatrul românesc cam tuşeşte şi e bolnav’’. Au trecut şase ani de la discursul acela şi convingerea rămâne aceiaşi că teatrul, dar nu numai el, arta în general trebuie să amelioreze umanitatea.

Este concluzia acestei dimineţi de sâmbătă, 19 martie, atât de incitante în care dialogul dintre doi intelectuali rafinaţi ce privesc fiecare cu propriile instrumente de investigare a lumii în care trăim, ne desluşeşte în nuanţe şi tonuri mai calde sau mai dure, experienţe asupra cărora merită să medităm.

Portret de artist: PAUL GHERASIM (1925 - 2016) – pictor creştin

Pictorul Paul Gherasim este fondatorul şi unul dintre cei mai cunoscuţi artişti ai Grupului ’’Prolog’’, înfiinţat în 1985, alături de Horia Paştina, Mihai Sârbulescu, Cristian Paraschiv, Ion Grigorescu şi Constantin Flondor.

A studiat desenul şi pictura cu doi mari interbelici, Nicolae Dărăscu şi Jean Alexandru Steriadi la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti între anii 1943 – 1947. Încă din studenţie s-a afirmat în cadrul expoziţiilor oficiale dar, abia în 1966 este consemnată prima sa expoziţie personală ce a avut loc la Galeria Galateea. I-au urmat multe altele – singur sau alături de colegii din Grupul ’’Prolog’’ - toate sub semnul ofrandei. A fost chiar mai mult decât atât, un iniţiator, un catalizator al unor expoziţii de autor ce puneau bun început unor teme de artă comparată ce se reluau ciclic. Aşa încât, ’’Permanenţe ale artei româneşti’’, ’’Sinteze de artă românească’’, ciclurile de ’’Studii’’, ’’Spaţiul spiritual al satului românesc’’ şi multe alte proiecte puctuale au jalonat activitatea sa de curator din 1968, până în primul deceniu al anilor 2000.

A fost unul dintre cei mai distinşi şi premiaţi artişti români contemporani: în 1961 şi 1979 i se decernau premiul pentru pictură şi Marele premiu al Uniunii Artiştilor Plastici din România, în 1972 – Premiul Revistei Arta, în 1995 – Premiul ’’Ioan Andreescu’’ al Academiei Române, în 2000 primea Ordinul național ’’Steaua României’’ în grad de Comandor şi în 2002, înalta distincţie ’’Crucea Patriarhală’’, acordată de Patriarhia Română.

Paul Gherasim se considera un pictor creştin prin excelenţă a cărui operă are un caracter iniţiatic şi valid timpului. Cu mijloace simple el ştie/simte/intuieşte că nu felul în care un artist construieşte un discurs plastic prin linie/culoare/efect este relevant ci emoţia/grija/sinceritatea cu care reuşeşte să contureze semnele/formele/mesajele esenţiale.

Într-una dintre ’’Însemnările’’ sale, Paul Gherasim nota: ’’Străvezimea frumuseții lui Dumnezeu e în fiecare semn al Creației sale, iar pictorul așteaptă în fața unei pânze albe să descopere, în tăcere, o urmă de pictură. Creația Lui Dumnezeu este cartea deschisă a pictorului. E o mare carte natura. Pe care o tot deschizi, o tot deschizi și tot ai de citit. Natura, prin frumusețea ei, se îndreaptă spre frumusețea nevăzută (...) Prin darul credinței, Dumnezeu ne îndreaptă spre cele nevăzute’’. (Sursa: Evenimentul Zilei – Muzeul Naţional de Artă din Chişinău, 17 ianuarie 2017, autor Cristina Mathias)

Nimic mai adevărat dacă privim cu atenţie lucrările sale de o vastă şi benefică cuprindere. ’’Eu caut prin ceea ce fac să trezesc din nou nevoia gustului. Cultivând gustul, gustând, să deosebești ce este bun, de ce este rău. Atât’’. Un exerciţiu spiritual ce capătă formă în pânzele pictate de Paul Gherasim.

O strălucire ascunsă, interioară, o trăire la graniţa fină a tangibilului, o atenţie pe care privitorul trebuie să şi-o cultive cu îndărătnicie ca să poată pătrunde în ’rugăciunea’ artei lui Gherasim. O zonă neexplorată se lasă dezvăluită doar prin trăirea autentică a revelaţiei. Nimic ostentativ, totul este meticulos aşezat în pagină în virtutea divină a armoniei, cu o subiectivitate misterioasă proprie unui creator pentru care discreţia şi prudenţa, rămân valori fundamentale ale unui combatant tăcut dar cu atât mai eficient.

Contemplativ, Paul Gherasim pictează după o logică proprie, dictată de sugestiile pe care studiul i le oferă. Rigoarea se îmbină cu intuiţia cultivată printr-un exerciţiu intens, nu numai de atelier ci şi de lectură şi de trăire duhovnicească. Aşa încât, lucrările sale sunt încărcate de o energie rafinată ce nu se lasă descoperită decât unui ochi exersat sau unei minţi iscoditoare.

Sensibilitatea sa – uneori exagerată – ar spune unii, dublată de cultul pentru frumos, bine, armonie, înţelegere, dăruire către artă şi către cauze cărora merită să te dedici, au făcut din Paul Gherasim un reper de distincţie şi probitate morală şi profesională.

Iată ce nota în acest sens, criticul şi istoricul de artă Radu Bogdan: ’’Personalitate complexă, contradictorie, persuasivă, voluntară și adesea coercitivă, prin excelență om de bun gust, de rafinament și de surprinzătoare putere de asociație capabilă să atingă zone de comparație de nimeni explorate până la el și soldate cu rezultate de o uimitoare acuitate și relevanță, Paul Gherasim doar cu greu poate fi cuprins în totalitatea virtuților sale. Dispunând de o cultură vizuală foarte bogată, deschis exercițiilor experimentale dar păstrând necontenit o măsură rațională, echilibrat cumpănitoare, de natură să opereze o sinteză între figurativ și abstract, mereu sugestivă și marcată de o amprentă personală, el și-a câștigat o autoritate incontestabilă...’’.

Paul Gherasim, ’’pictorul care vorbeşte prin tăcere’’ a dispărut dintre noi în 2016. El este considerat ca un ’’ultim Patriarh al picturii româneşti’’.

Recomandarea de lectură: ’’Ce dacă’’, publicată în 2017 la Editura ’’Integral’’ în Colecţia Memoria cu o postfaţă de Nora Iuga. ’’Cartea minunată a regizorului Alexander Hausvater ne cucerește prin faptul că ne investește cu demnitatea de cititori căutători de sens (…) Personajul central, ‘povestașul’, evadează continuu, căutând să scape de suferință sau de stagnare. Copilul se luptă cu timpul, nu vrea să devină matur, nu vrea să aleagă între profesii, mereu se teme de finitudine și caută o ușă întredeschisă, spre o nouă experiență. Uneori, dă drumul fanteziei, dar evadarea rămâne în ‘rama’ poveștii, vrea să aducă existența mai aproape de sufletul lui și poate chiar mai aproape de noi’’. (Sursa: Vasile Dâncu - fragment din prefața cărţii ’’Ce dacă’’).

Alte volume de acelaşi autor: ’’What if’’ (2018); ’’Captiv în mine’’ şi ’’Experimentul P’’ (2019); ’’Aici, radio Eros’’, ’’Penumbra’’ şi ’’Dor călător’’ (2020); ’’Ludi’’ (2021) toate apărute la Editura Integral.

***

Emisiunea poate fi vizionată sâmbătă, 19 martie 2022, ora 10:00 şi luni, 21 martie, la ora 8:00 la TVR2; duminică, 20 martie 2022, ora 7:55 la TVR3; sâmbătă, 26 martie, de la ora 8:00 la TVRI și de la ora 7:00, la TVR Moldova.

***

Un articol de Ileana Ploscaru Panait

 
Povestea picturii „Vas cu flori” a lui Jan Brueghel, pe care a intervenit și Frans Francken II, la „Pastila de artă”

Între 15 și 21 iulie, la „Pastila de artă”, telespectatorii TVR Cultural sunt invitați să descopere lucrări semnate de Pietro da Cortona, ...

„Mic dejun cu un campion”: Daniela Zeca Buzura, în dialog cu Marius Apostol, veteran al războiului din Afganistan (ediție din 2016) | VIDEO

Între 15 și 21 iulie, la „Mic dejun cu un campion”, telespectatorii TVR Cultural pot revedea dialogurile Danielei Zeca Buzura cu Lucia ...

Povestea curajoasei Wally, rolul pe care Catalani l-a scris pentru Hariclea Darclée, în 16 iulie, la TVR Cultural

TVR Cultural le-a propus telespectatorilor să revadă marți, 16 iulie, celebra operă „La Wally”, a lui Alfredo Catalani, pusă în scenă la Theater ...

 

#TVRedu