"Mic dejun cu un campion" în stare de alertă maximă. Ați urmărit un debut într-o serie scurtă sâmbătă, 30 mai, de la ora 10:00, la TVR 2 și online pe TVR+.

Nu ne propusesem o revedere atât de târzie şi de restrânsă. Gândisem, pentru al cincilea an al întâlnirilor noastre de sâmbătă dimineaţa, câteva surprize cu totul ieşite din tipare.

Invitaţi de peste hotare îşi timiseseră mesajul de participare la emisiune, toate formalităţile pentru debutul sub cele mai bune auspicii fuseseră iniţiate, când, această molimă generală care a oprit planeta în loc, ne-a lovit într-un mod atât de dur şi parcă fără de sfârşit.

Cu toate acestea, aşa cum conjunctura ne-a permis, am reuşit să ne întâlnim cu patru dintre prietenii noştri pe care îi vom urmări în acest sezon scurt, începând de sâmbătă, 30 mai, la aceeaşi oră, 10:00, în acelaşi loc, superba grădină interioară de la Librăriile Cărtureşti de pe Bd. Magheru.

Vă mulţumim, în egală măsură, pentru aţi fost alături de noi în toată această perioadă atât de dificilă şi de frustrantă. Gândurile bune, trimise cu atâta generozitate pe pagina de facebook a emisiunii - ce a crescut vertiginos - susţinerea voastră, ne-au întărit convingerea că ne aşteptaţi cu interes. Acesta este şi motivul pentru care, deşi cel de-al unsprezecelea sezon este atât de condensat, ne dorim să ne revedem cât mai repede într-o stare de normalitate după care jinduim de mai bine de două luni de zile.

’’Tatăl meu a murit pentru libertate’’ mărturiseşte ing. Andrei Ursu

Fiu al celebrului disident Gheorghe Ursu, emigrat în America de mulţi ani, invitatul cu care deschidem sezonul al unsprezecelea al ’’Micului Dejun cu un Campion’’ s-a întors special în ţară pentru lansarea volumului ’’Trăgători şi mistificatori. Contrarevoluţia Securităţii în decembrie 1989’’, o carte scrisă împreună cu Roland O. Thomasson (SUA), în colaborare cu istoricul român, Mădălin Hodor. O carte cât o viaţă, care acoperă nu doar evocări autobiografice, cât o analiză la sânge a unui context istoric care a făcut victime. Multe victime.

’’Tatăl meu a murit pentru libertate’’ spune cu emoţie ing. Andrei Ursu. ’’Era de datoria mea să elucidez cât se poate acest fapt care l-a răpit de lângă familie. Dar nici nu putea face altfel. Nu ar fi fost cinstit cu sine. Dar astăzi, trebuie să aflăm adevărul’’.

Este o discuţie densă şi tăioasă. Adevăruri neştiute sau afirmate de ani de zile fără să-şi fi găsit vreo rezonanţă notabilă. De aceea, cartea la care am făcut referire, este mai mult decât un document. Este o evocare în date precise a celui care a fost inginerul constructor-structurist, dar şi poetul Gheorghe Ursu, cel care a supervizat ridicarea a peste 40.000 de apartamente în Bucureşti şi care, după cutremurul din 1977, a avertizat cu preţul enorm al propriei libertăţi că toate blocurile vechi de pe axele centrale ale oraşului se vor prăbuşi la un nou cataclism de acelaşi fel. Politica de reconfigurare urbană a cuplului Ceauşescu nu prevedea reconsolidarea construcţiilor istorice, ba, mai mult decât atât, era un bun prilej pentru demolarea lor. Locatarii acestor blocuri nu sunt conştienţi nici astăzi în ce pericol se află. Fondurile de solidaritate sosite din Occident, după cutremurul din 4 martie 1977, au fost folosite la Casa Poporului şi la noile construcţii, ceea ce ing. Gheorghe Ursu, ca şef de lucrări, ştia şi nu a vrut să tacă, avertizându-i pe locuitorii capitalei de pericol, alertând şi comunitatea internaţională prin scrisori adresate postului Europa Liberă (1979). Această luare de poziţie şi multe altele l-au pus în vizorul Securităţii care l-a arestat şi încarcerat. A murit în chinuri, în închisoare, fără a retracta nimic din principiile sale. Avea doar 51 de ani.

Dosarul său a fost falsificat sistematic. Abia în 1987 s-au urnit cât de cât lucrurile. În 1990, în CPUN s-a înaintat un memoriu pentru desecretizare. Între timp, multe dintre faptele incriminate s-au considerat prescrise deşi, crimele împotriva umanităţii, nu pot fi trecute la capitolul fapte prescriptibile. Informatorii şi torţionarii au fost achitaţi. Interviurile cu aceştia au fost, la rândul lor, regizate. Nici până acum, procesul nu cuprinde toate aspectele care incriminează, fără echivoc, autorităţile române.

Iţele încâlcite ale acestei poveşti de viaţă dramatice sunt expuse, cu nume şi date, documentate cu note şi rapoarte din arhive, în cartea pe care, fiul său, ing. Andrei Ursu a scris-o alături de colaboratori apropiaţi pentru a recupera memoria tatălui său.

Om de cultură, poet şi memorialist, ing. Gheorghe Ursu a publicat în 1970 un volum de versuri prefaţat de Nina Cassian. Memorialistica sa, cuprinsă în 61 de caiete de Jurnal (1949 - 1985) – o adevărată radiografie a comunismului - au fost tăinuite în arhiva Securităţii iar după 1990 au dispărut.

’’Cel mai mare pericol este ca un conducător să stea mai mult de cinci ani în fruntea statului. Poporul se învaţă umil, iar el se învaţă dictator’’ – spunea Gheorghe Ursu.

Îi era ruşine de mizeria în care fusese adus poporul român şi, mai ales, pentru faptul că era obligat să-l ridice în slăvi pe Ceauşescu. Din această perspectivă, Jurnalul analiza procesul de degradare ce a dus la lipsa de atitudine colectivă, la acceptarea necondiţionată a minciunii. O realitate ce nu putea fi ignorată. Problemele persistă şi astăzi, după 30 de ani de la Revoluţie.

De aceea, ’’cazul’’ Gheorghe Ursu este unul emblematic, mistificările continuă iar societatea românească este atât de bulversată şi astăzi de cei 50 de ani de comunism.

’’Întâlnirea cu ing. Andrei Ursu mi-a deschis ochii asupra unor realităţi pe care, poate că până la un anumit punct, le intuiam dar din perspectiva celor născuti în anii ’60, nu puteau fi cunoscute. Ne-am petrecut viaţa la adăpostul şi prin tăcerea părinţilor care trăiseră pe pielea lor, războiul, viaţa în lagărele de prizonieri şi edificarea forţată a noii societăţi, ştiau pericolul şi se hotărâseră să-şi protejeze copiii. Abia după 1989, am aflat mai multe şi m-am apropiat încet de subiecte atât de dureroase şi de dramatice. De aceea, cartea despre Gheorghe Ursu mi se pare atât de importantă pentru noi toţi, chiar şi pentru cei născuţi după 1989 şi care nu cunosc aproape nimic din perioada 1945 – 1989. Sau, mai ales pentru ei. Este o lecţie, pe care dacă n-o cunoaştem cu toţii, putem oricând să ne întoarcem la punctul 0. Într-un alt fel, dar la fel de dictatorial’’ – Ileana Ploscaru Panait – producătorul emisiunii.

Puteţi urmări această ediţie a emisiunii ’’Mic Dejun cu un Campion’’ la TVR 2 sâmbătă, 30 mai 2020, ora 10:00 şi marţi, 2 iunie 2020, ora 5:00; la TVR 3 duminică, 31 mai 2020, ora 7:55 şi la TVR Internaţional sâmbătă, 6 iunie 2020, ora 9:00.

Emisiunea este disponibilă online pe TVR+.