Nu cu mult timp în urmă, pe la sfârşitul verii, la Galeria Romană din Bucureşti, pictorul Horea Paştina deschidea o expoziţie personală despre care s-a vorbit mult şi elogios. Acest eveniment dar şi prietenia care ne leagă de mulţi ani au fost prilejul potrivit pentru a trece pragul atelierului său.

Amfitrion: Ileana Ploscaru Panait – artist vizual şi realizator TV

Invitat: Horea Paştina – pictor, profesor universitar, co-fondator al Grupului ’’Prolog’’

Ne aştepta, undeva într-un cartier cu parfum de urbe veche, cu o masă încărcată cu ofrande: struguri proaspăt culeşi, nuci, prune brumării şi un coş cu pâine tăiată bucăţele, întocmai ca o anafură. Era mai mult decât o revedere, era o dăruire, un sens al omeniei pe care aveam să-l descoperim în toate lucrările pe care ni le-a arătat în atelierul scăldat de lumina aurie a toamnei.

Student al unui maestru al culorii, pictorul Alexandru Ciucurencu, Horea Paştina, artistul căruia studiul temeinic al desenului proiectiv şi al perspectivei i-au aşezat în pagină compoziţia şi structura ascunsă a picturii, este o prezenţă atipică în aria artei contemporane româneşti.

Ileana Ploscaru Panait: Veneai de la un liceu din Alba Iulia. Cum te-ai acomodat la Bucureşti, la clasa lui Ciucurencu?

Horea Paştina: E un dar pe care l-am primit. Pentru că am avut şansa să fiu la clasa lui Alexandru Ciucurencu. Pornea de la lucruri simple, nu intervenea niciodată asupra a ceea ce lucrai dar explica într-un fel care te lămurea. Ştii, eu veneam de la un liceu de matematică unde făcusem desen proiectiv. Mi-a folosit foarte mult această planificare matematică a paginii. Şi astăzi lucrez în acelaşi sistem.

Ileana Ploscaru Panait: Aveai o empatie faţă de el?

Horea Paştina: Din partea mea, da. Şi, mai era ceva. Urmăream corecturile pe care le făcea tuturor colegilor mei. Aşa aveam impresia că pot învăţa mai mult. Că pot progresa mai repede. Aveam tendinţa de a intra în prea multe amănunte. El m-a direţionat spre o simplificare a formei.

Ileana Ploscaru Panait: Ce te-a determinat să dai examen la pictură?

Horea Paştina: Fratele meu, Ovidiu care era şi el pe acelaşi drum.

Avea toate condiţiile pentru a se dedica experimentului, curentelor artistice la modă, succesului de public dar, cu toate acestea, Horea Paştina a ales un cu totul alt drum. Membru co-fondator al Grupului ’’Prolog’’, alături de Paul Gherasim, Constantin Flondor, Cristian Paraschiv, Ion Grigorescu şi Mihai Sârbulescu a participat la toate expoziţiile acestuia organizate la Galeria ’’Căminul Artei’’ între anii 1985 şi 1990.

’’Natura, e pentru Horea Paștina un prilej de smerenie’’ spunea cu ani în urmă criticul de artă Radu Bogdan, pentru că artistul mijloceşte cu uneltele sale imaginea Edenului de aici şi de acum. Ceea ce oferă privirii nu este un spaţiu idilic sau paradisiac ci delimitarea controlată a unui areal de asceză structurat după anume principii conduse cu multă stricteţe şi economie de mijloace. Aceasta este lecţia de privit pe care Horea Paştina a ucenicit-o toată viaţa, fie de la catedră ca profesor la Universitatea de Arte din Bucureşti, fie în atelier sau în taberele de creaţie şi sălile de expoziţii, alături de colegii din Grupul ’’Prolog’’.

Ileana Ploscaru Panait: Cu ’’Prologul’’ ai lucrat prima dată în 1985. Aveaţi un ’’program’’, cum se spune? Acest concept de recuperare a naturii se poate constitui într-o teoretizare?

Horea Paştina: Nici vorbă. ’’Prologul’’ nu a avut un program în sensul ăsta. Prima dată am pictat florile de măr înflorite şi acesta a rămas şi semnul distinctiv al grupului.

Ileana Ploscaru Panait: Nu ai răspuns pe deplin.

Horea Paştina: Aşadar, ne adunam. Mergeam la lucru şi încercam să uităm tot ceea ce învăţaserăm la şcoală. Impulsul era dinafara noastră. E şi asta o ’’ascultare’’. Era o întâmplare, o descoperire, o surpriză care îmi dădea de gândit, cu care rezonam instinctiv.

Ileana Ploscaru Panait: O întâmplare... neîntâmplătoare!

Horea Paştina: Exact. O ’’ascultare’’. Şi, ascultând, înveţi. Am deprins ce îmi sugerau motivele din natură. Aveam şi am încă, sentimentul că sunt un elev care primeşte în continuu daruri.

Firea sa, aparent răbdătoare, metodică şi tenace, forţa şi trăirea profundă şi plină de bună cuviinţă devin, mai mult ca la oricare alt artist, expresia unei opere artistice de o religiozitate cuprinzătoare. Pentru Horea Paştina lecţia plein-air-ului este construită pe o bază matematică, pe tradiţia secţiunii de aur, pe rigoare şi echilibru, pe înţelesuri ce se cer deconspirate printr-o solidă cultură a dialogului.

Ileana Ploscaru Panait: Spuneai că îţi organizezi pagina marcând nişte semne directoare.

Horea Paştina: Da. Mi le fixez pe marginea şasiului şi nu mă mai sperii de pânza albă, imaculată cu care nu ştiu ce să fac de la început. Pun un semn în mijlocul pânzei, apoi trasez o cruce şi geometria asta se suprapune cu geometria naturii. Apoi totul vine de la sine. În seria ’’Câmpiilor’’ de exemplu eu nu fac un peisaj. De altfel nici nu le lucrez la faţa locului. Ci au o structură care transpare de sub o construcţie bine cumpănită.

Ileana Ploscaru Panait: O lecţie de perspectivă.

Horea Paştina: Nu doar de perspectivă. Sunt multe alte implicaţii.

Un peisaj nu constă doar în figurarea unor elemente de natură, ci într-o simbolistică bine argumentată. Se construieşte pe o compoziţie clară, bazată pe o ţesătură de semne grafice şi linii directoare cu semnificaţii subtile. Orizontul – plasat mai sus, mai jos sau care împarte tabloul în părţi egale ce se răstoarnă oglindindu-se în jumătăţi ce se pot multiplica –, pătratul, cercul, triunghiul nu sunt simple forme geometrice aşa cum par la prima vedere. Tonurile fragmentate, suprapunerile de alburi colorate, pasajele subtile de griuri, liniile ce speculează aparentele stângăcii de trasare, lumina ce imprimă o emoţie vibrantă, toate, compun o poezie vizuală în care se simte prezenţa divină fără de care nimic nu poate exista.

Pictura sa este pe înțelesul şi simţirea tuturor. Căutarea sinelui în lucrurile umile precum o creangă de cireș îmbobocită, un vas cu flori în fereastra deschisă, turla unei biserici, dealurile molcome, stânjenei și tufe de trandafiri, porumbei și un scaun gol în grădina înflorită – toate aceste motive –, redate într-o scriitură de griuri colorate, fluide și luminoase cuprind o vrajă subtilă a inimii și a spiritului. O nevoie de puritate și frumusețe, o icoană ’’altfel’’, pe care Horea Paștina, alăturându-se Grupului ’’Prolog’’, a venerat-o încă de la început în picturile sale. Suntem ispitiţi a crede că tocmai acesta trebuie să fi fost simţământul pe care Părintele Stăniloae l-a desluşit în pictura deloc ostentativă a lui Horea Paştina, un artist pe care l-a îndrăgit ca pe propriul fiu.

Mergând pe terenul sigur al tradiţiei, Horea Paştina se raportează la adevărurile simple. O demonstrație pe care o regăsim permanent în jurul nostru. Pictura lui reprezintă exerciţiul de a se bucura, de a observa, de a înţelege natura, descoperind cu fiecare desen, cu fiecare tablou, dimensiunile esențiale ale existenței, ce nu țin de prezentul în care ne aflăm; ele există, iar șansa noastră este de a descifra cât mai mult din sensurile lor.

Ileana Ploscaru Panait: Eşti privit ca unul dintre artiştii cu notorietate. Un reper. Ai primit multe premii onorante: Premiul criticii (1995); Premiul ’’Cella Delavrancea’’ (1997); Meritul cultural în grad de Ofiţer (2004) şi Premiul ’’Ion Andreescu’’ al Academiei Române (2007). Cum te descurci cu vizibilitatea asta?

Horea Paștina: Pentru mine premiul cel mare este mama mea, tata, familia. Mă simt atât de legat de ei încât îmi dau puterea să lucrez. Am certitudinea că nu sunt singur niciodată. Vezi tu, cu fiecare naştere se deschide o Carte şi cu fiecare plecare a cuiva se închide o Carte. Pe parcursul vieţii noi tot scriem în cartea noastră. La sfârşit vom vedea care este concluzia. Atunci când se vor deschide toate cărţile astea!

***

Emisiunea „Biografii necesare” a fost difuzată la TVR Cultural, sâmbătă, 9 noiembrie 2024, orele 10:00 (reluare, luni, 11 noiembrie 2024, ora 14:00) şi la TVR+.

Un articol de:

Ileana Ploscaru Panait,

Realizator şi producător

Sursa foto: Arhiva emisiunii „Tot ce lucrez se organizează în jurul Crucii’’ – Horea Paştina”/Ileana Ploscaru Panait