A cucerit scenele lirice ale lumii, iar la debut presa a numit-o „noua regină a Traviatei”. Ați revăzut-o pe Felicia Filip la „Mic dejun cu un campion” la TVR 2, pe 20 februarie, ora 10:00.| VIDEO
„Prin muzică putem să liniștim orice lucru ce pare împotriva firii” sunt primele cuvinte ale sopranei Felicia Filip, director general al Operei Comice pentru Copii din Bucureşti, conf. univ. dr. la Facultatea de Ştiinţe şi Arte din cadrul Universităţii „Valahia” din Târgovişte.
Supranumită „Filipissima”, ca o recunoaştere a celebrităţii şi excelenţei profesionale, Felicia Filip s-a făcut remarcată atât pe scenele din România, cât şi pe cele mai prestigioase ale mapamondului.
Optimistă şi energică, cu multă încredere în propriile forţe şi în destinul său ca om şi ca artist, ea a avut puterea de a traversa, cu graţie, atât succesul, ce poate orbi, orgolios, un caracter neformat, cât şi momentele mai puţin faste ale vieţii.
Felicia Filip s-a impus ca soprană în stare să acopere un repertoriu bogat. A interpretat lucrări din creaţiile lui Verdi, Rossini, Donizetti, Bellini, Mozart, Bizet, Puccini, Strauss, Offenbach sau Beethoven. În copilărie a studiat vioara, ceea ce a ajutat-o în cariera solistică de mai târziu, pentru că i-a format simţul muzical şi i-a imprimat o disciplină de fier, iar idolul său absolut a fost Maria Callas.
„Eu mă rog cântând. Prin muzică fac rugăciune lui Dumnezeu. Căci el m-a înzestrat. Muzica m-a vindecat de multe rele, de frică, de neprieteni, de trac”, mărturisește soprana.
A debutat la Teatrul Liric din Brașov, iar spectacolele în afara ţării le-a început în 1991. Prima apariţie a avut-o la Basel/Elveţia după care a fost invitată pe multe scene din lumea întreagă: de la Royal Opera House ’’Covent Garden’’ din Londra, la teatrele de operă din Viena, Hamburg, Barcelona, Dresda, Frankfurt, Toronto, Toulouse, Bologna, Dortmund, Rotterdam, Limoges, Roma (Vatican), Toulon, Opera Regală din Wallonie, Bruxelles, Moscova. I-au fost alături personalităţi precum Monserrat Caballe, Roberto Alagna, Francesco Araiza, Juan Pons, Francisco Farina, Salvatore Fisichella, Marcelo Alvarez, Marcello Giordani, Juan Pons, Vincente Sardinero sau Fabio Armiliato. A cântat sub bagheta dirijorilor Silvio Varviso, Anton Guadagno, Daniel Oren, Carlo Rizzi, în spectacole a căror regie a fost semnată de Otto Schenk, John Cox, Jean Claude Auvray, Axel Corti, Nicolas Joel.
„Mă întorc de fiecare dată acasă, pe scenele din ţara mea”, a mărturisit, cu lacrimi în ochi, Felicia Filip. „Pentru mine, acasă este aici, indiferent de ce am trăit prin alte părţi ale lumii. Sigur că mi-a plăcut. Ovaţiile, coşurile cu flori, cortina care se trăgea iar şi iar ca să mai apar o dată la rampă. În mare parte am simţit iubirea, îmbrăţişarea publicului care ştia să se bucure cu adevărat de o performanţă. Nu se poate ca toate astea să nu-ţi rămână în minte şi în suflet. Pentru asta am luptat toată viaţa mea. Şi am înţeles că dincolo de orice piedică, de oricare om care poate nu te apreciază aşa cum sperai, trebuie să crezi în primul rând în tine şi să ai capacitatea de face alegerea corectă în viaţă”.
La debutul carierei internaționale, tânăra soprană a fost încoronată ca „noua regină a Traviatei”. În reprezentaţiile de la Basel, scenografia şi costumele au fost uluitoare, iar partitura Violettei, interpretată de Felicia Filip cu un patos şi un simţ dramatic răscolitoare, cu o muzicalitate fără egal şi cu o tehnică vocală ce a atins perfecţiunea, a ridicat sala în picioare. Rochia ei roşie, pentru care a fost nevoie de 27 de metri de catifea, a creat senzaţie. Întregul spectacol a fost un eveniment consumat cu casa închisă de fiecare dată. Dovadă, cea mai lungă stagiune a unei opere, cu aceeaşi reprezentaţie.
„Sunt încă un copil care caută răspunsuri. Şi sunt conştientă că ştiu atât de puţin, dar asta nu mă împiedică să acţionez, să doresc să fac proiecte noi, să mă implic, să împărtăşesc ceea ce ştiu”, mărturisește Felicia Filip.
Pentru cariera şi performanţa sa profesională, Felicia Filip a fost inclusă în antologia ’’Divine Divas’’ de Andre Segond, care a consemnat contribuţia celor mai importante 300 de soliste ale teatrului liric mondial. „Fiecare avem dreptul la un strop de fericire, nu?’’ conchide ştrengăreşte invitata.
Mai mult, artista s-a reinventat alături de formaţia „Iris” cu care a susţinut concerte foarte prizate de public şi cu care a scos primul album de rock-simfonic din România, „Athenaeum”, urmat de „Iris 30 de ani: Cei ce vor fi” (2007). Este singura soprană de la noi care a avut o astfel de asociere muzicală. Se pare că această experienţă i-a deschis un drum nou, pentru că, după rock, în 2009, Felicia Filip s-a implicat într-un proiect de muzică etno, materializat într-un concert, „Balade din Carpaţi”, alături de actori şi trupe, cu care a încântat nu numai publicul român, ci şi fanii din Austria, Germania, Franța, Belgia și Italia.
„Am ascultat-o pe Felicia FIlip, recunosc, nu la Operă unde ar fi trebuit, ci în câteva înregistrări pe care le-am găsit pe YouTube, documentându-mă pentru ediţia de azi. Mi-a plăcut dintotdeauna ’’Traviata’’, pentru că Verdi este compozitorul de operă pe care îl apreciez îndeosebi. Am vrut să văd mai multe abordări ale aceloraşi partituri, în interpretări diferite, în montări mai clasice sau mai moderne, cu cei mai buni solişti ai momentului istoric respectiv. Sigur că atunci când un artist român este apreciat la justa valoare oriunde în lumea asta, n-ai cum să nu fii bucuros. Am citit cronicile dedicate Feliciei Filip pentru spectacolele din Elveţia, am văzut fotografii frumoase cu ea, apoi am ascultat într-un spectacol înregistrat de TVR, hit-ul?, da, putem să-i spunem aşa, ’’De ce ai plecat’’ interpretat împreună cu Cristi Minculescu şi trupa ’’Iris’’ şi mi-am zis că trebuie să ai ceva curaj să te lansezi într-o experienţă de acest tip. Publicul a fost sedus de acest contrast, de voci, de ritmuri, de forţe interpretative şi succesul a fost garantat. Aşa cum sperăm că va fi şi întâlnirea de azi cu Felicia Filip, la fel de radioasă ca pe marile scene ale lumii pe unde a cântat’’ – Ileana Ploscaru Panait, producătorul emisiunii.
***
Portret de artist: MARIN GHERASIM
Artistul a cărui creație vă invităm s-o rememorăm este Marin Gherasim, dispărut dintre noi în 2017. Este un nume de referință pentru cultura și arta plastică românească, pictor, profesor universitar, membru Fondator al Grupării ’’9+1’’.
Vă recomandăm albumul pictorului Marin Gherasim apărut în 2019, sub semnătura lui Alexandru Davidian la Editura Vellant - Cărți Însemnate, atât pentru bogata ilustraţie din lucrările artistului care cuprinde toate ciclurile de creaţie ale acestuia, cât şi pentru aparatul critic şi însemnările valoroase ce i-au aparţinut. Notaţii referitoare nu doar la operă, program de atelier sau eseuri, ci şi reale meditaţii asupra existenţei, întâmplări ale vieţii de zi cu zi, o mărturie preţioasă asupra unei lungi perioade a istoriei României, rămasă în memoria multor creatori care n-au avut curajul mărturisirii.
“Carte de istorie, artă şi prietenie, lucrarea de faţă prezintă treptele existenţei şi operei unui pictor ce a beneficiat din plin de darul virtuos al răbdării şi al speranţei, al reflecției față de sine şi față de ceilalți, în căutarea unei soluții de reaşezare sufletească, de regăsire a unui ideal spiritual, de-a lungul unui drum sinuos având ca punct culminant o simplificare, o esențializare a vieții’’.
“Am hotărât ca sevele creștine, cu care am fost hrănit încă din copilărie, să devină substanța reală a picturii mele și mesajul meu” – mărturisea cu credință autorul Ciclurilor Sacre ale Zidirii.
“Răbdarea lui Marin Gherasim este ruptă din învățăturile monahilor, care înțeleg şi propovăduiesc așteptarea, nădejdea şi iubirea… capabile să distrugă întristarea şi să deschidă porțile bucuriei. Această Virtute este o moștenire de familie pe care pictorul o valorifică împotriva contagiunii nefaste şi agresive a despiritualizării și a desacralizării sistematice a omului, adesea în numele unui umanism ateu” - își încheie Alexandru Davidian pledoaria pentru un artist emblematic al picturii Bizanțului după Bizanț.
***
Ediția poate fi urmărită online pe TVR+.