Invitatul Danielei Zeca Buzura în emisiunea „Mic Dejun cu un Campion” de sâmbătă, 27 aprilie, de la ora 10:00, a fost Florin Toma – scriitor de romane, nuvele şi eseuri, cronici plastice, jurnalist şi fotograf, membru al Uniunii Scriitorilor din România, redactor la revista „Viaţa Românească’’.  

Invitatul de astăzi la Mic Dejun cu un Campion a fost scriitorul Florin Toma. Hâtru, cu poveştile în buzunar, gata oricând de o nouă carte în care pune pe hârtie gândurile sale cele mai năstruşnice, relatate cu mare haz dar şi cu o seriozitate pe care trebuie să ai răbdare s-o descoperi. Moldovean cu tâlc şi vorbe molcome dar care taie precum foiţa de hârtie când nu ştii să dai o pagină mai acătării, Florin Toma – ce bine că vine la noi în plină tensiune electorală! – ne arată cum au ’’întors-o ca la Ploieşti’’, înaintaşii noştri cu nimic deosebiţi de cetăţenii de astăzi.

Povestea ilustrului monument de for public, ’’Statuia Libertăţii’’, ’’cea verde precum spanacul’’ cum bine o caracteriza inegalabilul ploieştean I.L.Caragiale în ’’Moftul român’’, ne dezvăluie mai multe întâmplări legate nu doar de această operă de artă ci şi despre urbea care o găzduieşte, şi, mai ales despre metehnele vremii care au rămas la fel de actuale şi astăzi.

Dintre cele trei statui ale Libertăţii existente în lume, una la Paris, alta la New York, cea mai ’’umblată’’ este cea de la Ploieşti. I s-a schimbat amplasamentul de patru ori, fiind propusă chiar mutarea ei la Târgovişte şi era în plan în zilele noastre chiar a cincea relocare, noroc că tehnic, nu a mai fost posibil fără a strica soclul de marmură. Monumentul a fost realizat la Paris şi adus la Ploieşti în 1876, prin subscripţie publică. Statuia a fost montată pe un soclu conceput de arhitectul Toma N. Socolescu şi a fost dezvelită oficial în 1881, devenind un simbol al oraşului. ’’O cucoană mică!’’ în accepţiunea istoricului Nicolae Iorga o înfăţişează pe zeiţa Minerva, simbol al înţelepciunii, cu bonetă frigiană pe cap, înarmată cu o suliţă în mâna dreaptă şi o carte în mâna stângă purtând sugestiva inscripţie ’’Constituţia şi Legea electorală’’.

’’Statua libertăţii noastre republicane, din pulpanele peplumului căreia ne tragem toţi fiii acestei aşezări firoscoase’’ – spune cu umor Florin Toma. Iată câteva exemple de-a râsu’, plânsu’: În timp ce Carol I devenise în 1866, primul monarh al Regatului României, la Ploieşti se instaura... Republica. Expresia concretă a acestui paradox este chiar Statuia Libertăţii, care, prin simbolistica ei făcea trimitere la ridicarea maselor de parizieni ce luptaseră pentru abolirea monarhiei. În aceeiaşi ordine de idei, celebrul Bulevard al Castanilor ce lega centrul urbei de Gara de Sud era bordat pe stânga şi pe dreapta nu doar de şirul copacilor falnici dar şi de două rânduri de vile semeţe. De-o parte cele ale conservatorilor, de cealaltă parte, cele ale liberalilor. Iar pulsul vieţii politice se măsura după verva, pofta de viaţă şi fălnicia unuia sau altuia dintre aliniamentele de case care fie prosperau – proprietarii se aflau la frâiele puterii -, fie stăteau în conservare – pentru perdanţii momentului -, până la următoarea legislatură când, foarte probabil, rolurile se inversau.

I.L. Caragiale şi Nichita Stănescu sunt cei doi oameni de cultură care, dincolo de istoriile paradoxale ale Ploieştiului au pus oraşul pe hartă prin spiritul şi opera lor. Noi l-am adăuga aici – printre mulţi alţi oameni de mare valoare şi ispravă – şi pe Eugen Simion, ilustru critic şi isoric literar şi preşedinte al Academiei Române.

Atâtea şi atâtea poveşti depănate cu umor şi fină ironie de Daniela Zeca Buzura şi interlocutorul său din acestă dimineaţă ne-au captat de la primele schimburi de replici. A venit la Librăriile Cărtureşti încărcat de cărţi şi reviste. Am descoperit un om de o nedisimulată modestie, infirmată nu doar de prezenţa sa plăcută şi destăinuirile ce dădeau măsura anvergurii sale intelectuale ci, mai ales, de cărţile sale.

„Scriitorul este ca un nebun de pe tabla de şah. El poate închipui orice poveste. Lumea pe care o vede este doar a lui. El o crează şi o poate schimba doar prin propria lentilă. Dacă el n-o face, cine altcineva ar putea-o face?’’, se întrebă Florin Toma.

Fost profesor de ţară, invitatul nostru din această dimineaţă s-a încăpăţânat să creadă în talentul său de condeier cu har, a scris şi s-a afirmat nu doar ca scriitor ci şi ca redactor şi cronicar fervent. Din 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din 2009 este responsabilul secţiunii „Proză’’ şi semnatar al cronicii de artă plastică la redacţia revistei ’’Viața Românească’’ editată de USR, o publicaţie al cărei prim număr apărea în 1906. A colaborat vreme de doi ani cu rubrici la revista on-line ’’Literatura de azi’’, este foarte activ în social-media şi colaborează deseori cu postul public Radio Romania Cultural, la emisiunea ’’Arte frumoase’’.

A debutat în 1978 la o revistă de prestigiu, ’’România literară’’ în paginile căreia a publicat mult de-a lungul anilor. Primele lecturi de proză au avut loc la cenaclul ’’Junimea’’, condus de Ov. S. Crohmălniceanu. A scris mai multe volume de proză şi nuvele printre care, cel mai recent, ’’Scrisoare din Penumbria’’, apărută în 2023 la Editura Junimea. Alte titluri pe care este bine să le căutaţi pentru a vă bucura de o lectură mai mult decât incitantă: ’’Petru Comarnescu – Kalokagathon’’ (Editura Eminescu, 1985); ’’Peisaj cu fluturi noaptea’’ (volum de nuvele, Editura Cartea Românească, 1986); ’’Incontinentul romano-american’’, o serie de interviuri cu diaspora românească stabilită în SUA şi Canada (Editura AMGRIN, Montréal/Canada, 1998); ’’Depozitul de bătrâni’’ (nuvele, Editura Brumar, 2019) după lectura căruia criticul literar Tudor Urian îl definea pe autor ca fiind ’’un textualist exuberant’’ (citind-o, nu putem să nu fim de acord); ’’Tablouri văzute dintr-o parte’’ (Editura Ad Libri, 2016) şi ’’Tablouri văzute dintr-o parte’’. Volumul 2 (Editura Brumar, 2022) – ce cuprind cronici de artă şi eseuri din care răzbate interesul său pentru artele plastice, volume ilustrate tot de el cu fotografii ale operelor artiştilor evocaţi (este prolificul autor a peste 200 de articole de presă referitoare la artiştii vizuali); co-autor împreună cu poetul Lucian Vasilescu al uneia dintre cele mai incitante cărţi de interviuri despre perioada comunistă, ’’O mie nouă sute nouăzeci şi doi. Sisteme de supravieţuire (primul volum editat de Editura Mediaprint, 1992); ’’Moştenirea Familiei Bildungsroman’’, roman apărut în 2005 la Editura Cartea Romanească; ’’Colecţionarul de vise’’ (nuvele, nominalizat la Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor în 2021); ’’Oraşul jumătăţilor de înger’’ (2010, Editura Cartea Românească); ’’Ca la vecinul bine temperat’’ (volum de nuvele, Editura Brumar, 2013 - nominalizat la Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor) şi, în pregătire - ’’Ceremoniile lui Avramut sau Trei nuvele sexemplare’’.

„Un text este un pariu pe care îl faci de fiecare dată cu tine. Trebuie să-ţi surprinzi cititorii, să-i aduci spre lumea ta, singura posibilă. Orice creator are nevoie să se simtă protejat. Unde te mai poţi retrage? Acasă, la masa de scris şi, în curând, nici acolo. Aşa că singura cale de evadare va fi o altă realitate. Aşa încât, scriitorul trebuie să-şi convingă cititorii să-l urmeze’’.

Despre „Scrisoare din Penumbria’’, apărută recent la Junimea din Iaşi, criticul literar Răzvan Voncu scrie în prezentarea cărţii: ’’Florin Toma scrie nu numai dintr-o pură plăcere de a scrie, ci şi din convingerea că lumea e, în esenţa ei, un Text, textul e o Lume în sine, iar decodarea nu înseamnă decât o nouă codificare. Proza sa are nevoie de cititori înzestraţi cu o anumită experienţă estetică şi cu un rafinament rezultat în urma frecventării literaturii universale, capabili să recunoască o referinţă şi să interpreteze un simbol’’. (Sursa: Editura Junimea).

Suntem pe deplin în asentimentul său, mai ales că, citind diverse interviuri şi ascultându-l cu atenţie pe invitatul din platoul emisiunii nu ne-am putut sustrage interesului de a căuta mai multe dintre cărţile sale pentru a descoperi, cu adevărat, un autor cu o putere de seducţie nebănuită.

De altfel, Florin Toma cu o stare de spirit cum n-am mai întâlnit demult, destăinuia câteva impresii despre posibilul laborator de creaţie, descriind parcă o imagine de film: ’’...Foi scrise care plutesc aiurea, altele goale, ca niște zâne albe ce zburătăcesc, note, multe note, fragmente demente, subiecte obsolete, fraze fără început, începuturi nesfârșite, portrete de oameni, monștri și cadâne, situații absurde - întrunind sațietatea proverbului ’Absurdul n-aude, dar le potrivește!’ - crime nemărturisite, vreo două violuri, câteva tâlhării, fotografii de la fața locului, animale fantastice furate de la taica Bosch și unchiul Goya… În fine. Chestia este că trebuie să pun ordine în toată harababura asta...’’ (Sursa: ziarul ’’Banatul azi’’, 2022)

„În general, sunt fericit și, în afară de multe griji, n-am nicio problemă. Declar că toate cele de mai sus sunt conforme cu realitatea. Drept care, semnez: Florin Toma’’. Minunată şi plină de umor concluzie care ne-a plăcut într-atât, încât ne-am hotărât s-o consemnăm şi noi pentru a mai sublinia încă o dată, dacă mai era nevoie, umorul fără saţ al invitatului Danielei Zeca Buzura din această dimineaţă de sâmbătă, la Mic Dejun cu un Campion.

*** Emisiunea poate fi urmărită la TVR 2, sâmbătă, 27 aprilie 2024, de la ora 10:00 (reluare luni, 29 aprilie 2024, ora 14:00); la TVRInternaţional 27 aprilie 2024, ora 10:00; la TVRMoldova duminică, 28 aprilie 2024, ora 9:00; la TVRCultural, duminică, 28 aprilie 2024, ora 10:00 şi la TVR+.

Un articol de Ileana Ploscaru Panait