De multe ori se spune despre cel de pe teren că își pierde concentrarea, ca și cum aceasta ar fi un obiect pe care îl poate rătăci, însă realitatea este că atenția lui nu dispare și nici nu scade cantitativ. Mai degrabă, performanța sa depinde de evitarea distragerilor, deoarece focusul său se poate muta eronat pe elemente secundare. Capacitatea sportivului de a alege unde să își dirijeze energia mentală poate fi comparată cu o lanternă mereu aprinsă: problema apare când, în timpul unei execuții decisive, acesta își orientează „lumina” spre public sau spre factori perturbatori, în loc să o fixeze pe minge sau pe traiectorie. Deși opiniile privind durata maximă de concentrare sunt împărțite, este unanim acceptat faptul că distragerea atenției este, la un moment dat, inevitabilă pentru orice practicant.

Întrebarea esențială rămâne: cum poate sportivul să controleze această tendință de a fi distras?

Dacă sportivul alege conștient să își mute atenția pentru câteva secunde spre alte elemente, acest lucru poate funcționa ca o resetare a reacțiilor sale din timpul jocului. Permițându-și acest respiro în momentele care nu sunt decisive, el reușește să reia activitatea la un nivel mult mai intens de concentrare atunci când miza crește. Ca să nu se blocheze exact când miza e mai mare, sportivul are nevoie de o rutină bine exersată, care să îi servească drept ancoră. Această capacitate de a-și muta rapid atenția de la zgomotul de fond către acele gânduri-cheie, pregătite din timp pentru o execuție de succes, funcționează ca un scut care oprește restul gândurilor.

Prin prezența totală în „aici și acum”, conectarea cu propriile senzații și fixarea privirii pe țintă, el reușește să își controleze fluxul atenției, reducând la minimum riscul de a fi scos din ritm de factorii externi.

sursa foto: shutterstock/Garun.Prdt

TVR SPORT este un mijloc de promovare a valorilor sportive românești, a sportului în general și a sportului ca mod de viață sănătos.