Sezonul trei al răsfăţului la o cafea bună, cu arome de mentă şi alte delicii intelectuale, în compania Danielei Zeca Buzura, a continuat în această sâmbătă, de la 9:30, la TVR2 (13:00, la TVRHD). Ne-am întâlnit cu un profesionist al televiziunii: Sanda Ţăranu.
Ediția este disponibilă online pe TVR+.
„Nu am făcut disidenţă. Sunt o muncitoare, nu o luptătoare şi atunci, cred că aşa cum a hotărât Dumnezeu, a fost bine”, îi mărturisea Sanda Ţăranu, la întâlnirea de la Cafe Verona, Danielei Zeca Buzura chiar înainte de a începe filmările.
„Mi se pare imposibil ca oricine din ţara asta să n-o cunoască pe Sanda Ţăranu. Chiar dacă au trecut anii şi s-au succedat atâtea generaţii dar, măcar din amintirile părinţilor, imaginea chipului ei zâmbitor şi carismatic s-a păstrat în memoria colectivă. Sigur că pentru cei care au acum în jur de 40 de ani, obişnuinţa de a o fi văzut pe posturile Televiziunii Române este încă prezentă”, spune Ileana Ploscaru Panait, producătoarea emisiunii.
„Nu, nu sunt un campion. Vă rog să nu-mi mai spuneţi aşa!”, se apăra Sanda Ţăranu în debutul conversaţiei noastre. Dar ce altceva ar putea fi după o carieră de televiziune de peste 35 de ani! Care „vedetă” a zilelor noastre nu ar fi invidioasă? Câtă iubire, apreciere şi încredere a investit publicul în cea care, seară de seară, încerca, numai ea ştia cum, să ne facă să ne simţim bine. Chipul acela luminos, cuvintele adresate nouă, telespectatorilor, fără prompter, fără egalitatea aceea insensibilă a glasului care astăzi ne face să nu mai reţinem nimic din mesajul celor care se perindă pe sticlă, rămân.
Sanda Ţăranu era aşteptată pentru că se adresa fiecăruia în parte. Valul de simpatie pe care publicul i-a arătat-o atâţia ani, s-a construit în timp. Prezenţa ei era firească. Mulţi ar spune că este, fără îndoială, apanajul celor care studiază arta scenică şi, da, Sanda Ţăranu nu a lăsat nimic la voia întâmplării. Este vocaţia ei de profesionist veritabil.
Totul trebuia să se potrivească. Decorul, vestimentaţia, coafura, postura corpului, lumina, volumul sunetului şi... privirea. Sigur. Privirea. În ochi se concentra adresarea directă către un public care privea la Televiziunea Română şi se informa citind printre rânduri. Un public inteligent care-şi formase capacităţi subtile de receptare. Iar realizatorii de programe din TVR ştiau asta şi emisiunile lor ajungeau la public dincolo de furcile caudine ale cenzurii. Iar vehiculul prin care erau prima dată lansate pe piaţă era crainicul TV, gazda Televiziunii Române, Sanda Ţăranu.
Printre alte colege de breaslă, atrăgătoare şi cu prestanţă, ea a rămas un brand. Dar pentru aceasta şi-a sacrificat timpul şi familia. Şansa unui soţ, precum Nicolae Ţăranu – un apreciat bariton al Teatrului de Operetă „Ion Dacian” – a unei acceptări şi a unei iubiri perfecte i-au oferit Sandei Ţăranu liniştea exercitării unei meserii extrem de stresante. Dar, trebuie să recunoaştem că angoasele, nemulţumirile, tensiunea prin care ea trecea n-au fost niciodată sesizate dincolo de micul ecran.
Sanda Ţăranu este un om dedicat instituţiei de elită din care a făcut parte. Chiar şi după ce nu a mai apărut la televizor, ea a continuat să realizeze emisiuni de televiziune. Aşa este programul, foarte apreciat de public, Un zâmbet pentru vârsta a treia. Contrar titlului, nu era o emisiune pentru seniori, ci una pentru toţi aceia care, necunoscându-i invitaţii datorită vârstei lor tinere, aveau acum şansa să întâlnească valori umane şi intelectuale autentice.
Iar rolul său în Consiliul de Administraţie al TVR a avut – conform mărturisilor sale – unicul scop de a avea în continuare programe valoroase la TVR, respect pentru public, cât mai puţine compromisuri şi perpetuarea încrederii telespectatorilor într-o instituţie de marcă a audiovizualului românesc. Cât a fost utopie în aceste idealuri? Asta numai telespectatorii pot spune, urmărind Televiziunea Publică şi destinul ei care se joacă mereu la ruletă.
„Eu fac parte din generaţia care a crescut cu Sanda Ţăranu. Pe atunci nici nu visam că o să lucrez vreodată în această instituţie pe care am văzut-o construindu-se chiar peste gardul casei mele de atunci. Mi se părea monstruos că «maidanul» împădurit prin care scurtam zilnic drumul către şcoală fusese îngrădit şi buldozerele luaseră locul frunzişului, iar armata – pentru că este obiectiv strategic – era dislocată în zonă pentru a fi construit bine, repede şi cu toate condiţionările unei construcţii cu multiple funcţionalităţi. Aici avea să se înalţe ceea ce aveam să găsesc într-un ghid al Bucureştiului din anii ’65 numit drept «Palatul Culturii». Aşa era catalogat turnul Televiziunii Române.
De aici, programele TVR ajungeau în toată ţara. Iar gazda acestora era Sanda Ţăranu. Nu ştiam că absolvise IATC – Facultatea de Teatru. Când am văzut-o în Mofturi 1900’, regizor Jean Georgescu, mi s-a părut că am făcut o descoperire personală şi că trebuie să spun asta tuturor. Eram doar un copil îndrăgostit de teatru. Mulţi ani după aceea am înţeles că a avut de făcut o alegere grea. Că nu a mai urmat cariera de actriţă pentru a lucra în televiziune. Întâlnind-o la Mic Dejun, acum îmi pare bine, că nu-i pare rău”. (Ileana Ploscaru Panait).
***
Emisiunea este difuzată şi pe TVR HD (sâmbătă, 23 aprilie, ora 13:00), TVR Internaţional (marţi, 26 aprilie ora 16:00) şi TVR Moldova (sâmbătă, 30 aprilie, ora 9:00)
***
„Dorim să mulţumim încă o dată partenerilor noştri, Librăriile Cărtureşti, unde, săptămână de săptămână, datorită filmărilor pe care le realizăm în Grădina Verona, le dăm peste cap programul de prânz. Şi nu se supără, ba, dimpotrivă, mai dau şi o mână de ajutor pentru a ne servi cu promptitudine o cafea aromată sau cele mai noi reţete de limonade. Un loc cu autentică tradiţie culturală unde oaspeţii emisiunii Mic Dejun se simt atât de bine”, spune Ileana Ploscaru Panait, producătorul TVR al emisiunii.