Invitatul ediției ”Mic dejun cu un campion” de sâmbătă, 9 aprilie, a fost Andrei Şerban - regizor de teatru şi de operă româno–american, profesor la universităţi americane. | VIDEO

Criticul George Banu scria despre el: ’’Andrei Şerban este un regizor coral, care însufleţeşte o echipă de actori. Trebuie să adăugăm aici scriitorul şi pe vizionarul din montarea Luciei di Lammermoor şi abia aşa, portretul artistului devine complet’’ - consemnează Daniela Zeca Buzura dintr-o secvenţă a dialogului cu George Banu, criticul teatral ce ne-a onorat cu prezenţa într-una dintre ediţiile de la Mic Dejun cu un Campion, rememorând primele întâlniri cu oamenii excepţionali cu care a colaborat şi care îi sunt prieteni.

Un sezon dominat de excepţionale personalităţi ale lumii spectacolului, în această sâmbătă, iată, ne întâlnim cu Andrei Şerban, un nume ce nu mai necesită nicio introducere.

’’O prezenţă carismatică, mobilizatoare, pozitivă ce a pus imediat stăpânire pe platou, periind dintr-o privire cuprinzătoare grădina fermecată de la Cafe Verona. Sesizam în ochii săi, felul în care ’citea’ locul, plinul şi golul, locul de manevră al echipei, spaţiul aerat din jurul actanţilor principali, felul în care sunt distribuite accentele cromatice ale recuzitei, fiecare indicaţie regizorală, de lumini, de mişcări ale camerei’’, spune Ileana Ploscaru Panait, producătorul emisiunii.

Întâlnirea noastră a fost prilejuită de mai multe proiecte ce l-au adus la Bucureşti. Mai multe proiecte teatrale şi cartea sa, ’’Niciodată singur. Fragmente dintr-o galerie de portrete’’ un bun punct de plecare pentru o mărturisire despre momentele cruciale şi oamenii providenţiali care i-au marcat viaţa şi cariera. ’’Mă surprinde şi mă intrigă această atracţie pentru scris, cu atât mai mult cu cât pasiunea pentru teatru continuă să mă mistuie. Scriind, mi-am dat seama că nu sunt singur’’, recunoaşte Andrei Şerban, după experienţa angoasantă a pandemiei instituţionalizate ce a cuprins planeta.

Acesta este subiectul cărţii pe care ne grăbim să o recomandăm spre lectură nu numai pasionaţilor de teatru ci şi acelora care sunt îndreptăţiţi să mai creadă în modele de succes incontestabile prin valoarea lor trudită preţ de o viaţă întreagă.

Ori, tocmai acest concept general valabil în care credem – nu punem încă verbul la timpul trecut, ar fi mult prea tragic – este cel pe care îl pune în discuţie Andrei Şerban, unul dintre cei mai influenţi şi creativi regizori de teatru şi de operă din lume. Este cu atât mai preţios acest ataşament pentru oamenii ce i-au deschis drumurile cu cât, se pare, epoca în care trăim netezeşte vârfurile într-o superioară şi democratică nivelare.

Aşadar, Sanda Manu şi Radu Penciulescu – primii profesori; Ellen Stuart – cea care l-a invitat şi ’provocat’ în megalopolisul New York unde fiinţa teatrul experimental ’’La MaMa’’; întâlnirea providenţială ce durează de o viaţă cu Peter Brook seniorul mondial al teatrului dar şi cu George Banu, prietenul fidel; Liviu Ciulei – o lecţie de viaţă, destin şi scenă; Lucian Pintilie, un geniu critic cu suflet pur cum îl descrie cu dragoste; Priscilla Smith şi Meryl Streep, Radu Beligan şi Aureliu Manea, Ulla şi Niky Wolcz ... poveşti, ... poveşti..., poveşti. Şi ne oprim aici, considerând că v-am dat suficiente indicii pentru a citi o carte de memorii minunată şi pentru a urmări cu interes o ediţie a emisiunii Mic Dejun cu un Campion ce îl are ca invitat pe regizorul Andrei Şerban care mai are încă atât de multe de oferit. Ca regizor, ca mentor şi profesor, mai nou, ca scriitor dar, mai ales, ca om.

Alături de Daniela Zeca Buzura, într-o ediţie de colecţie, aşa cum v-am obişnuit, sâmbăta la ora 10:00, la TVR2.

Portret de artist: PAUL NEAGU (1938 - 2004) – artist vizual, profesor şi poet

Paul Neagu este o personalitate artistică atât de complexă şi de cifrată încât chiar şi dincolo de dispariţia sa, el continuă să fie un contemporan activ. La fel de actual - prin cercetările şi experimentele artistice ce au reuşit să bulverseze epoca şi atunci – în anii ’70, şi acum – la aproape 20 de ani de când nu mai este printre noi.

Paul Neagu este considerat de critica de specialitate drept cel mai important artist plastic român de la Constantin Brâncuşi încoace, ’’un inovator, aflat mereu în căutare de noi forme de expresie şi de noi concepte despre artă’’.

Plecat din 1970 din România realismului socialist draconic, Paul Neagu s-a stabilit la Londra unde a trăit şi a lucrat până la sfârşitul vieţii sale, în 2004. S-a manifestat ca artist printr-o mulţime de mijloace aflate la graniţa dintre artele plastice tradiţionale, performig-art, fotografie, instalaţie, video-art şi obiect. ’’A creat de la desene de dimensiuni relativ mici, până la sculpturi monumentale din oţel inoxidabil. Există la el o nerăbdare, un spirit de aventură ce îl îndrumă către toate cutezanţele: de la sculpturile palpabile sau comestibile, la amplele cicluri ’Hyphen’ sau ’Anthropocosmos’ şi la aspiraţiile cosmice din ciclul ’Stelelor’...”

Iată ce mărturirea în 1994 la expoziţia sa de la Timişoara: ’’Eu pornesc de la folclor, care este plin de esenţe cernute de veacuri. Iar simplitatea obiectelor mele este un rezultat, nu este este ceva căutat cu orice preţ. Multe dintre lucrările mele sunt un laborator... şi peste toate este ideea de bază la care vreau să ajung şi anume să introduc vibraţia subiectivă în geometria cu care lucrez. Eu vreau să merg la esenţe aşa cum ne-au învăţat bătrânii noştri de la ţară. Iar substanţa lirică din lucrările mele se află în interiorul celei epice sau geometrice. Pentru mine Anthropocosmosul nu înseamnă poziţionarea Omului în centrul universului ci, dimpotrivă, înţelegerea situaţiei corpului şi vieţii unui individ ca un cosmos în sine. El se plasează într-o reţea complexă ce se extinde în galaxia cosmică. Pentru mine, Omul se înscrie în Cosmos’’. (Sursa: Victor Popa, Convorbire cu Paul Neagu, Timişoara, 1994).

Cu toate că s-a reîntors de mai multe ori în România după evenimentele din anii ’90, fiind autorul uneia dintre cele mai originale sculpturi de for public, el a rămas un neînţeles pentru publicul de la noi. Dovadă, lucrarea ’’Crucea secolului’’, finalizată în 1997, a fost mutată din locul pentru care fusese proiectată - sub pretextul noii amenajări a intersecţiei de la Piaţa Charles de Gaulle -, într-un spaţiu impropriu, mult redus, din faţa parcului Herăstrău, în proximitatea Grădinii Bordei. Până în 2012, monumentul, dedicat Revoluţiei din ’89, ar fi trebuit reamplasat la locul său, fapt ce nu s-a mai întâmplat nici până astăzi. În schimb la Timişoara, unde este înmormântat Paul Neagu, monumentul gândit de el pentru oraşul-martir se află la loc de cinste.

Depăşind aceste trecătoare percepţii, Paul Neagu rămâne unul dintre cei mai originali artişti români contemporani, a cărui valoare este recunoscută în plan internaţional. Arta sa, indiferent de felul în care o expunea/sau se expunea pe sine în spaţiul public, incorpora o componentă filozofică, metafizică, holistică, ce a influenţat major sculptori renumiţi ca Anthony Caro, Antony Gormley şi Anish Kapoor. Prin reputaţia şi viziunea sa atât de originale, Paul Neagu a fost cotat ca un profesor cu o mare influenţă asupra tinerei generaţii.

Anish Kapoor îşi aminteşte despre mentorul său că: ’’Toată viaţa sa se subsuma viziunii artistice. Este, fără îndoială, un lucru bun, dar şi foarte dificil de urmat’’. De exemplu, una dintre cele mai controversate acţiuni ale sale a fost înfiinţarea, în 1972, a ’’Generative Art Group’’ ce număra nu mai puţin de... 5 versiuni ale propriului Eu cu identităţi imaginare.

Lucrări semnate de Paul Neagu fac astăzi parte din colecţii publice ce pot fi văzute la Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul de artă Contemporană din Tokio, Muzeul de Artă din Philadelphia, The Arts Council of Great Britain, Tate Gallery şi Victoria and Albert Museum din Londra, The Scottish National Gallery of Modern Art din Edinburgh, Kontakt Collection din Viena iar lista poate continua cu instituţii, colecţii private şi galerii la fel de prestigioase de pe tot mapamondul.

De la primele expoziţii personale din 1969 de la Bucureşti, acum, la atâţia ani de la dispariţia lui Paul Neagu, lucrările artistului fac obiectul unor mari retrospective ce au avut loc în 2009, la galeria Institutului Cultural Român din Londra, în 2012, 2014, 2015 la Galeria Ivan din Bucureşti, în 2015 la Henry Moore Institute, Leeds/Marea Britanie şi la Târgul de Artă de la Paris; în 2019 - 2020 la Tate Modern din Londra şi recent, în 2021 la Kunstmuseum din Liechtenstein şi la Studio Tommaseo, Trieste/Italia.

Ce poate fi mai edificator în definirea artistului decât ceea ce Sorin Dumitrescu amintea despre prietenul său: ’’La Paul Neagu, IDEEA este înlocuită prin GÂND’’.

Recomandarea de lectură: ’’Niciodată singur. Fragmente dintr-o galerie de portrete’’, semnată de Andrei Şerban, publicată în 2021 la Editura ’’Polirom’’, în Colecţia EGOgrafii.

’’…În timpul pandemiei, mă aflam, ca mulţi alţii, izolat în casă (…) Atunci m-am decis să scriu, să scriu despre prieteni, despre colaboratori, precum şi despre unii artişti remarcabili care m-au inspirat. Scriind îmi dădeam seama că nu eram singur…’’ (Sursa: din prefaţa volumului ’’Niciodată singur’’).

’’… Andrei Şerban compune un mozaic al artiştilor străini şi români pe care i-a cunoscut, o frescă personală a lumii culturale, cu punctele ei forte şi vulnerabilităţile mai puţin ştiute. Nume mari din lumea artei sunt evocate nu doar din perspectiva regizorului, ci şi a omului care a cunoscut alţi oameni. (…) Dând la o parte măştile – tot atâtea conversaţii cu sine –, autorul ne arată nemijlocit chipurile de sub ele, ipostaze ce construiesc împreună imaginea omului care îşi închină viaţa artei şi arta vieţii, ca să înţeleagă diferenţa dintre fantezie şi realitate’’. (Sursa: Editura Polirom).

***

Emisiunea poate fi vizionată la TVR 2, sâmbătă, 9 aprilie, ora 10:00 si în reluare luni, 11 aprilie, ora 8:00; la TVR Internaţional sâmbătă, 16 aprilie, ora 8:00 si la TVR MOLDOVA sâmbătă, 16 aprilie 2022, ora 7:00.

Un articol de Ileana Ploscaru Panait