„Flautul este pentru mine o prelungire a sufletului’’, a spus invitatul Danielei Zeca Buzura la „Mic dejun cu un Campion” de sâmbătă, 15 mai, de la ora 10:00.

Ion Bogdan Ştefănescu este muzician, membru şi solist al Filarmonicii ’’George Enescu’’, poet și profesor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

„Poet şi prim flautist al Filarmonicii ’’George Enescu’’, profesor al Univesităţii Naţionale de Muzică, Ion Bogdan Ştefănescu cântă cu bucurie la cel mai vechi instrument din lume, considerând, precum sufiţii, că acesta este o punte între sufletul omului, lumea de pe pământ şi cer’’ spune Daniela Zeca Buzura după ce a reascultat multe dintre concertele susţinute în turnee de Ion Bogdan Ştefănescu, ’’flautul fermecat’’ al scenei româneşti şi nu numai.

Activează ca solist al Filarmonicii „Banatul’’ din Timişoara, este membru de aproape 30 de ani al grupului de muzică contemporană ’’Trio Contraste’’, cântă alături de Camerata Regală ca solist şi dirijor sau cu Orchestra de Cameră din Heidelberg iar proiectele se ţin lanţ.

Iar cele opt volume de versuri ce i-au apărut până acum, ca şi întreaga sa activitate concertistică profesorală şi de mentorat conturează profilul unui artist prin excelenţă. Cu o descendenţă memorabilă, tatăl său, actorul Eusebiu Ştefănescu l-a iniţiat în viaţa artistică şi i-a cultivat apetitul pentru artă şi poezie, pentru teatru şi film, crescând alături de actori, regizori şi scriitori importanţi, iar mama sa, Liliana Pleşa l-a îndrumat cu perseverenţă spre flaut ca instrument solistic, inducându-i o disciplină care avea să-i prindă bine peste ani, Ion Bogdan Ştefănescu s-a afirmat de foarte tânăr.

A susţinut, încă de elev, multe concerte şi audiţii. A debutat la doar 14 ani pe scena Ateneului Român. Ca elev al liceului de artă, apoi ca membru în prima Orchestra de Tineret fondată în anii ’80 de prof. Nicolae Racu (rezultată din fuziunea instrumentiştilor de la cele două licee de muzică din Bucureşti), ca tânăr student, apoi membru şi solist în orchestra Filarmonicii George Enescu’’, ulterior profesor la Universitatea Naţională de Muzică, Ion Bogdan Ştefănescu putem spune că este imaginea artistului desăvârşit cu mii de concerte şi recitaluri la activ.

Calitatea instrumentului pe care concertează, din aur de 18 karate, cu un sunet dumnezeiesc şi o valoare care taie respiraţia reprezintă, aşa cum bine mărturiseşte invitatul nostru, ’’o prelungire a sufletului meu’’. Nu ezită să spună, de fiecare dată când are ocazia că acest dar preţios l-a primit de la soţia sa, contesa Anca Vidaeff la aniversarea vârstei de 45 de ani. Este un flaut produs de celebra companie Muramatsu care manufacturează doar instrumente personalizate din argint, aur şi platină pentru cei mai valoroşi muzicieni ai lumii. Iar Ion Bogdan Ştefănescu chiar se numără, indiscutabil, printre aceştia.

Galant, atent la prezenţa sa scenică, cu o ţinută impecabilă de fiecare dată, el are capacitatea de a se transpune în muzică şi de a trăi la maxim intensitatea fiecărui concert. Stârneşte emoţie şi o delectare a tuturor simţurilor atunci când cântă la flautul său fermecat.

„Am norocul de a reţine foarte repede. Poate de aceea pot aborda la intervale destul de scurte de timp un repertoriu destul de variat. Îmi place muzica clasică - barocul, clasicismul şi romantismul, muzica secolului al XX-lea - dar nu mă dau în lături nici de la experimentele contemporane – muzica de jazz, folclorul, muzica pentru coloana sonoră a unor filme. Trebuie să trăim în ritmul actual chiar dacă dezavuez această epocă atât de alertă. Nu putem trăi în afara timpului nostru dar, trebuie s-o facem cu măsură’’.

Iubeşte scena, îi plac aplauzele, îl motivează suflul publicului - intră deseori în dialog cu sala, spărgând tiparele concertelor convenţionale, este un om de lume, însurat cu o mare doamnă cu rădăcini aristocratice care ştie să-l motiveze şi să-i ofere răgazul fericit de care un artist talentat are nevoie pentru a nu se risipi, are o fiică care îi aduce împlinirea destinului de părinte.

Ion Bogdan Ştefănescu poate părea multora imaginea idilică a unei existenţe serene, fără griji, fără obstacole. Dar, cu siguranţă că cei care-l cunosc mai îndeapropae ştiu că totul a fost obţinut printr-o muncă asiduă şi cazonă, printr-o disciplină de la care nu a abdicat niciodată, prin perseverenţă şi talent, prin norocul de a se fi instruit într-o familie de artişti şi de a fi întâlnit oamnei providenţiali şi un partener de viaţă care l-au susţinut să devină ceea ce este acum: un artist afirmat, cu un palmares invidiat de mulţi, cu admiratori şi alţii mai puţin prieteni, cu o viaţă deschisă şi echilibrată din care nu lipsesc în nicio zi, muzica şi poezia.

Portret de artist: Maria Oancea – este o artistă tânără care, peste doar câteva zile, va debuta cu o primă expoziţie personală la Muzeul de Artă din Rm. Vâlcea. Absolventă a secţiei de grafică a Universităţii de Artă dar şi a Facultaţii de Litere, Universitatea din București, ea este interesată atât de artele vizuale şi cât şi de literatură ca două modalităţi de expresie complementare.

Analizând rând pe rând mijloacele de obiectivare a cuvântului şi, extrapolând, a mesajului către privitor, Maria Oancea consideră că: „obiectul are un rol în construcția narațiunii sau este investit cu un simbolism care îi imprimă o nouă semnificaţie’’. Urmărind acest raţionament, am văzut în lucrările ei un drum trasat foarte clar: de la studiul de atelier – pornind de la crochiu în cărbune sau laviuri de tuş, la plan de compoziţie atent distribut în pagină sau eboşa colorată în tehnici mixte – la concept şi modelare 3D. Se intuiesc în subiectele sale – compoziţii după natură într-o dinamică bine dozată, studiu de figură umană, natură statică – formaţia sa livrescă, ceea ce face ca atât lucrările sale de artă plastică cât şi cele literare să poarte o marcă comună. Aceea a naraţiunii bine conturate, care deconspiră celor care îi văd pentru prima dată lucrările că este un artist la început de drum dar care ştie cu siguranţă ceea ce urmăreşte prin programul său artistic. Aşa cum sublinia în lucrarea sa de doctorat, „Fin du Siècle – Oglinda decadentă’’: ’’Experiența estetică implică o concentrare a atenției și stabilirea unei relații între obiectul contemplației și subiectul care contemplă, simpla observație lucidă de la distanță se arată insuficientă. La rândul său, obiectul artistic nu devine obiect estetic decât prin receptare, atunci când devine centrul unei astfel de experiențe’’. Aşa încât, între artist şi public există o relaţie magică pe care numai mijlocirea artei o poate cultiva.

Recomandarea de lectură: o constituie cel mai recent volum de versuri, ’’Zâmbet cusut’’, al optulea, semnat de Ion Bogdan Ştefănescu. Apărut în 2020, în două formate, unul comercial şi altul într-o serie scurtă de carte – obiect în doar 30 de exemplare, acest proiect editorial al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă a fost iniţiat cu prilejul celebrării a 30 de ani de relaţii diplomatice dintre Republica Corea de Sud şi România. Cuprinde ilustraţii după 33 de miniaturi textile realizate de prof. Orbán Anna - Mária – artist plastic, coperta acad. Mircia Dumitrescu, fotografii Tibor Dumitrescu Orbán şi este un volum trilingv: engleză (traducere Sergiu Celac), coreană (traducere Ko Cha Ryong), maghiară (traducere Marianna Bucskó). După un premiu APLER pentru poezie şi statutul de membru al Uniunii Scriitorilor din România, Ion Bogdan Ştefănescu mărturiseşte: „Scriam lăsându-mă dus de cele mai multe ori de fluxul inspiraţiei. Nu-mi mai pot permite acest lux. Astăzi şlefuiesc cu multă atenţie tot ceea ce intenţionez să dau la tipar. Poezia este pentru mine ca şi muzica, o continuă sursă continuă de sunete şi culori, de stări şi încântări’’.

Difuzare TVR2: sâmbătă, 15 mai 2021, ora 10:00

Reluare TVR2: marţi, 18 mai 2020, ora 5:00

Difuzare TVR3: duminică, 16 mai 2020, ora 7:55

Difuzare TVRI: sâmbătă, 22 mai 2021, ora 7:00

Difuzare TVRM: sâmbătă, 22 mai 2020, ora 7:00