V-am propus să revedeți la TVR2, pe 13 februarie, de la ora 10:00, ediția emisiunii „Mic dejun cu un campion” în care invitat a fost Mircea Dumitru, filosof şi logician, profesor universitar și rectorul Universităţii Bucureşti.

Cu pasiunea și convingere unui dascăl cu mulţi ani la catedră, Mircea Dumitru se numără printre foarte puţini români cărora li s-au publicat cărţile la prestigioasa editură Oxford University Press.

’’Există o tensiune conceptuală care face ca încercarea de a da o explicaţie unitară minţii şi lumii fizice să fie una dintre cele mai persistente şi deconcertante enigme’’, scrie logicianul Mircea Dumitru. Absolvent de muzică – a studiat vioara la Liceul ’’Dinu Lipatti’’ din Bucureşti - și pasionat de matematică, Mircea Dumitru a ajuns în cele din urmă un distins filosof, logician şi profesor, rector pentru două mandate al Universităţii bucureştene, cu o reputaţie recunoscută la nivel internaţional. Se numără printre foarte puţini români cărora li s-au publicat cărţile la prestigioasa editură Oxford University Press.

’’Ideile m-au motivat întotdeauna’’ mărturiseşte Mircea Dumitru, filozoful care priveşte experienţele prin care a fost nevoit să treacă ca pe nişte etape necesare: ’’Fiecare salt m-a ajutat’’, mărturiseşte el. Această bună înţelegere şi perspectivă obiectivă le-a deprins din studiul solicitant şi perseverent al muzicii, din perspectiva solistului solitar dar şi a orchestrei acompaniatoare, totul printr-un efort colectiv al disciplinei care avea să-i servească ca mod de abordare întreaga viaţă.

’’Important e ţelul fiecăruia. Fiecare exersează şi performează individual. Dar când dirijorul ridică bagheta, coordonarea trebuie să fie perfectă. Nu există succes personal, în afara celorlalţi. Într-o partitură există tensiune, coordonare a gândurilor şi a expresiei. De aceea este importantă studierea muzicii. Iar o echipă, în orice domeniu, chiar şi în politică, trebuie să se comporte ca o orchestră care are un singur scop’’ – Mircea Dumitru.

Îi venerează pe clasici, Mozart, Beethoven, Sochstacovici dar nici muzica nouă nu-i este străină. ’’Nu pot trăi în afara muzicii’’. Abilităţile creative, se dezvoltă doar prin exerciţiul imaginaţiei şi sunt necesare nu doar celor care se îndreaptă spre profesiile vocaţionale ci ele trebuie să fie integrate întregului ciclu educaţional. Nu trebuie de fel excluse sau marginalizate. Ele dezvoltă aptitudini, inteligenţa emoţională determinând o viziune creativă, generală chiar dacă individul respectiv se îndreaptă apoi spre matematică, chimie, medicină sau filozofie’’. Sunt principii educaţionale pe care le-a susţinut, alături de alte reforme şi în scurtul mandat de ministru de resort şi în perioada celor două mandate de rector al Universităţii din Bucureşti – alături de multe alte proiecte care au pus universitatea bucureşteană în rândul celor mai prestigioase unităţi de învăţământ europene.

CV-ul său este impresionant: preşedintele Societăţii Europene de Filosofie Analitică (2011 - 2014), membru corespondent al Academiei Române (din 2014), membru al Academia Europaea (din 2019), preşedintele Institutului Internaţional de Filosofie (din 2017), preşedintele Asociaţiei Universităţilor Balcanice (din 2019), ministru al Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice (iulie 2016-ianuarie 2017). Profesor – invitat la universităţi din Statele Unite, China, Franţa, România.

Mircea Dumitru vorbeşte cu convingere şi pasiunea unui dascăl cu mulţi ani la catedră, cu o deschidere şi o înţelegere care vin din experinţa de profesor-invitat în mari centre universitare din lume, de la Statele Unite, la China şi Europa.

Ce a însemnat pandemia pentru academicianul şi profesorul Mircea Dumitru? La fel ca pentru cei mai mulţi, o încetinire a ritmului, o reflecţie, o prioritizare, o recuperare a timpului alături de familie, răgazul de a scrie şi de a asculta muzică, noi proiecte.

Comunică mai mult prin reţele. ’’On-line-ul poate fi un instrument de comunicare eficient. Da, e mai artificial, dar te pune la curent repede cu toate informaţiile’’ spune Mircea Dumitru, un partener de discuţie cu farmec şi distincţie, alături de Daniela Zeca Buzura, amfitrionul emisiunii Mic Dejun cu un Campion.

Portret de artist: YVONNE HASAN

Yvonne Hasan (1925 – 2016), este o artistă nemeritat de puţin cunoscută publicului. Formarea sa artistică a început în perioada interbelică prin frecventarea cursurilor Școlii lui Maxy, un intelectual cosmopolit, conectat la curentul modernismului european.

A fost profesoară de istoria artei la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București unde a activat între 1956 și 1982. Ca teoreticiană a artei ea este autoarea unei cărţi remarcabile: „Paul Klee și pictura modernă” şi a mai multor studii despre avangarda românească, despre Maxy, Victor Brauner, care au apărut în 1966-1967.

Adrian Buga, curatorul retrospectivei de la Muzeul Național de Artă Contemporană şi al celei care a fost inaugurată recent la Accademia din Romania aprecia că: “Yvonne Hassan este interesată de o viziune „sinoptică” – manifestatǎ în pictura sa printr-un colaj de elemente diverse: bucăţi de lemn, ambalaje de săpun, plicuri de corespondenţă folosite, materiale textile rupte de timp; iar în tapiseriile sale, tradiţia întâlneşte formele expresioniste... Creator, profesor și teoretician al artei: toate se unesc pentru a alcătui profilul unei artiste care merită o atenţie deosebită şi a cǎrei personalitate şi profil cultural sunt minimalizate dacǎ nu sunt privite în ansamblu’’.

Fiul său, regizorul Alexandru Solomon, face o mărturisire emoţionantă: “Avea un soi de onestitate crudă, nu suporta minciuna, spunea lucrurile fără niciun fel de menajament. Era un cap limpede, dublat de un soi de creativitate tenace. Iar asta se vede și în ce a lucrat ca artistă, fiindcă nu s-a ţinut niciodată după mode”.

Recomandare de lectură din raftul Librăriei Cărtureşti: Invitaţia adresată prof. Univ. Dr. Mircea Dumitru a fost prilejuită şi de publicarea lucrării sale, ’’Lumi ale gândirii. Zece eseuri logico - metafizice’’, apărută în 2019 la Editura Polirom, Colecţia Plural, o carte în a cărei prezentare Andrei Pleşu nota: ’’Mircea Dumitru reprezintă în România, o parcelă a gândirii contemporane, mai puţin frecventată de marele public, fie el şi interesat de ’metafizică’. Cititorul... va descoperi voluptăţi filozofice noi, rezultate din degustarea rigorii, a construcţiei logice, a unei interogaţii despre sens de altă coloratură decât aceea a gândirii speculative tradiţionale’’.