Invitatul Danielei Zeca Buzura de sâmbătă, 2 aprilie, de la ora 10:00 este un campion redutabil: Mircea Mihăieş – scriitor, traducător, jurnalist, profesor universitar şi manager cultural.

’’Da, tehnologia momentului e o probă a capacităţii uluitoare a omenirii de a crea’’ – scrie Mircea Mihăieş. ’’Dar, nu trebuie ignorat pericolul născut din reflexele indivizilor cu totul nepregătiţi pentru dialog raţional şi pentru compasiune. Mulţi dintre ei, imediat ce se văd ’la butoane’, se transformă în monştri ce comit cele mai înfricoşătoare atrocităţi’’.

Invitatul din această sâmbătă este cu adevărat un campion redutabil, dacă luăm în considerare activitatea sa ca scriitor, manager cultural, profesor şi jurnalist.

’’În orice om sunt mai multe fiinţe’’, este de părere scriitorul Mircea Mihăieş. Convingerea este probată de trilogia monumentală pe care i-a dedicat-o lui James Joyce – scriitorul şi criticul literar irlandez care a devenit un alter ego al invitatului nostru de astăzi: ’’Ulysses, 732. Romanul romanului’’ apărut în 2016, ’’O noapte cu Molly Bloom. Romanul unei femei’’, publicat în 2019 şi recentul ’’Finnegans Wake. 628. Romanul întunericului’’, publicat în 2021, cu o subliniere necesară privind grafica de copertă a celor trei volume apărute la editura Polirom ce poartă semnătura lui Devis Grebu.

Lectura operei lui James Joyce a constituit ideea cel puţin ambiţioasă, dusă la bun sfârşit cu severitatea celui care lucrează minuţios şi metodic. ’’Am avut ambiţia de a–mi pune viaţa mea în viaţa lor’’ şi a rezultat un proiect literar gigantic, unic. Sute de pagini, un efort sisific ce şi-a demonstrat, cu asupra de măsură, succesul.

’’La întrebarea, foarte potrivită, pusă de un cititor, de ce să citim o carte despre o carte pe care n-o vom citi, poate, niciodată nu există decât un singur răspuns: Pentru simplul fapt că există. Pentru că suntem făcuţi să cunoaştem lucruri pe care nu le putem experimenta direct. ’’Ulysse’’ este întruparea maximă a modernităţii, iar ’’Finnegans Wake’’ a postmodernităţii. Nu le putem ignora. Am păstrat stilul, chiar şi numărul de pagini ale ediţiei originale. A fost o aventură” – recunoaşte, mulţumit de sine pe bună dreptate, Mircea Mihăieş.

Deloc la îndemâna oricui, literatura lui Joyce se descifrează într-o serie la fel de amplă ca şi aceea de la care a pornit lectura. ’’Cartea lui James Joyce se bazează pe un procedeu de recreare mentală a unor situaţii inaccesibile altfel decât prin observarea felului în care funcţionează mintea. Din acest motiv, metoda de lectură pe care am adoptat-o, mai degrabă intuitiv decât printr-un proces raţional, e aceea concentrată pe cuvânt. (...) Ceea ce se impune prin lectură e un straniu sentiment al diferitului. Am înţeles în ce consta limbajul nopţii, idiomul unic în care a ales Joyce să comunice: e mai mult vibraţie decât sens, într-o încercare de a transmite în forme în aparenţă obscure frumuseţea lumii’’ - consemnează Mircea Mihăieş.

Daniela Zeca Buzura: ’’Ce aţi făcut în pandemie?’’ (o perioadă de referinţă din ce în ce mai des invocată)

Mircea Mihăieş: "În orice rău mare există şi un mic bine. Am citit ’’Ulysse’’! Am scris. M-am putut concentra şi, mai presus de toate, faptul că-mi place ce fac răcumpără orice efort’’.

Daniela Zeca Buzura: ’’Ce părere aveţi despre ceea ce se întâmplă atât de aproape de noi?’’

Mircea Mihăieş: ’’Sunt cu adevărat şocat. Aici nu este vorba despre o istorie din cărţi, ci despre viaţa reală. E un moment dramatic ce ne va afecta pe toţi. Multe se vor schimba şi nu în bine. Este o patologie a puterii. Noi am trăit de la al II-lea Război Mondial într-o perioadă de pace despre care am avut impresia că va fi perenă. 70 de ani de fericire. Iată că idila s-a destrămat într-o singură zi’’.

Daniela Zeca Buzura: ’’Am fost fericiţi fără să ştim’’.

Mircea Mihăieş: ’’Aşa e. Sunt generaţii ce nu au cunoscut confruntarea, mizeria, suferinţa. Acum nu ne mai putem ascunde’’.

Mircea Mihăieş este un profesor iubit şi respectat. Scrie, predă, conduce doctorate în literatura engleză şi americană la Universitatea de Vest din Timişoara. Este cunoscut şi ca un bun manager cultural, pentru că între 2005 şi 2012 a fost vicepreşedinte al Institutului Cultural Român. Este redactor-şef al revistei ’’Orizont’’. Adică, o viaţă plină, provocatoare în fiecare zi, trăită cu disciplină şi creativitate, un mix perfect între un om cu responsabilităţi precise şi un artist al condeiului.

7 ani la ICR, 16 – 17 cărţi publicate, mai multe teze de doctorat, a primit de şapte ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România, toate acestea definesc un om de succes, şi, totuşi, invitatul nostru nu îşi revendică un atare scop în sine: ’’Eu sunt un om modest. Îmi văd de treaba mea şi sunt fericit’’.

"Scurt şi cuprinzător. O întâlnire frumoasă pe care o plănuiam de ceva vreme şi care, iată, în această sâmbătă, vă prilejuieşte un exerciţiu mai mult decât special pentru a vă bucura de prezenţa a doi scriitori – Mircea Mihăieş şi Daniela Zeca Buzura - ce ştiu a mânui nu doar condeiul, ci şi cuvintele într-o discuţie interesantă despre proiecte ce se vor împlinite într-o perioadă deloc liniştită", spune Ileana Ploscaru Panait, producătorul emisiunii.

Portret de artist: Letiţia Oprişan – artist vizual

Letiţia Oprişan este o artistă a generaţiei ’70, studentă a maestrului culorii, Alexandru Ciucurencu. A debutat în 1969. În 1975 a devenit membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, iar din 2000 şi a Asociaţiei Internaţionale a Artiştilor Profesionişti.

De loc, din ţinuturile de legendă ale Moldovei, Letiţia Oprişan mărturiseşte: ’’Pe Valea Zeletinului, unde m-am născut şi am copilărit eu, musteşte, cred, o vână de har… Podu’ Turcului îmi pare şi azi la fel ca atunci când eram copil, o cetate strivită între dealurile de lut. (…) Doar mintea iscoditoare săpa galerii în lut. Galerii ale sufletului, din care ţâşnea inspirația, în toate culorile curcubeului. Cu zestrea asta am plecat eu în lume’’.

Se înţelege că această zestre de sensibilitate, instinct al culorii, o răvăşitoare dorinţă de descătuşare, o forţă de a lupta pentru visurile sale au definit-o pe Letiţia Oprişan încă de la început.

Astfel încât, factura plasticii sale – impetuoasă, cu o coloristică, unii ar numi-o ’sălbatică’, dar surprinzătoare şi atât de greu de definit ca armonioasă – cât şi prolificitatea sa extraordinară, fac din Letiţia Oprişan - în cei peste 50 de ani de carieră şi peste 5.000 de lucrări de grafică, pictură şi artă digitală -, un campion.

’’…ca pictor, eu m-am desprins de natură, pentru că una e frumuseţea naturii, alta este frumuseţea artei… legătura cu natura, în timp ce lucrezi, este emoţională şi mistică. Te absoarbe. Îţi ia tot elanul. Şi îţi ia şi din forţa culorilor. Căci Natura este de neimitat. Poate de aceea, eu cred că subiectele mele sunt mai degrabă la mila îngerilor. Aşa cum îmi vine inspiraţia’’. (Sursa: interviu realizat de Roxana Bărbulescu, Formula AS, 2018)

Lucrează frenetic, impulsiv şi totuşi foarte cerebral. Figurativ sau abstract, alb/negru în grafica de şevalet sau gravură, în tehnici mixte si in culori puternice de ulei, acril, culori de apă şi tipografice, Letiţia Oprişan şi-a conturat un stil distinct: ’’Sigur, (…) picturile mele, în culori tari şi sonorităţi luminoase, sunt greu de suportat de către oamenii mai blajini’’.

Este prezentă în expoziţiile organizate de UAP, este invitată să expună în galerii şi târguri de artă, are la activ peste 25 de expoziţii personale.

La cea din 2002, regretatul critic şi istoric de artă Octavian Barbosa nota: ’’Pictura Letiției Oprișan este argumentul cel mai valid că resursele de înnoire ale artei se află în ea însăși; (…) Letiţia Oprişan este un pictor modern prin calitatea discursului plastic. (…) În asta constă meritul cardinal al artei sale ce se dezvoltă cu dezinvoltură într-un spațiu al freneziei cromatice de-a dreptul cuceritor. Artista este posesoarea unui instinct pictural excepţional, care cu timpul și-a decantat individualitatea stilistică, s-a rafinat și s-a ordonat în sintaxe plastice de o surprinzătoare prospeţime și îndrăzneală asociativă.”

La vârsta senioratului, Letiţia Oprişan demonstrează că energia vitală a unui om, dar mai ales a unui artist, vine din vocaţia creaţiei, dintr-o disciplină cultivată întreaga viaţă şi, mai ales, din dăruirea cu care trăieşte pentru arta sa, cu care-şi creează propriul univers atât de optimist şi tonic: ’’Când nu pictez, scriu poezie. Nu las niciodată spiritul să lân¬ce¬zească. Noi, artiştii avem şansa să lucrăm până la capătul vieţii. Nu există plictis’’ – mărturiseşte cu multă emoţie Letiţia Oprişan.

Recomandarea de lectură: Cele trei cărţi semnate de Mircea Mihăieş reprezintă invitaţia Danielei Zeca Buzura la o lectură necesară: ’’Femeia în roşu’’, apărută în 1990, scrisă în colaborare cu Adriana Babeţi şi Mircea Nedelciu); ’’O noapte cu Molly Bloom. Romanul unei femei’’ publicat în 2019 şi deja mult discutatul ’’Finnegans Wake. 628. Romanul întunericului’’, publicat în 2021. Trei volume de citit şi reflectat pentru perioada următoare.

Emisiunea poate fi urmărită la TVR2 - sâmbătă, 2 aprilie 2022, ora 10:00 cu reluare luni, 4 aprilie 2022, ora 8:00, la TVRInternaţional, sâmbătă, 9 aprilie de la ora 8:00 şi la TVRMoldova, sâmbătă, 9 aprilie de la ora 7:00

Un articol de Ileana Ploscaru Panait.