Invitatul Danielei Zeca Buzura la „Mic deun cu un campion” de sâmbătă, 6 noiembrie, de la ora 10.00, a fost prof. Ioan Cristescu, manager al Muzeului Naţional al Literaturii Române, profesor și doctor în filologie.

„S-ar putea spune că Ioan Cristescu trăieşte în lumea celor mai interesante personaje: autorii de proză, de poezie şi de teatru. Cu toate acestea nu se lasă intimidat: e un custode eficient al poesterităţii’’, spune Daniela Zeca Buzura despre invitatul său la Mic dejun cu un campion.

Ioan Cristescu a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi a urmat cursurile de masterat la Facultatea de teologie a Universităţii Babeş – Bolyai din Cluj, pe cele de doctorat la Facultatea de Litere – Universitatea din Piteşti iar între 2014 – 2015 a urmat studiile postdoctorale la Academia Română. Ioan Cristescu n-a încetat să creadă în pasiunea şi destinul său. A făcut de toate: coordonarea unor proiecte culturale de anvergură din domeniul teatral, literar, editorial, muzical şi arte vizuale. Un spirit creator şi neliniştit care s-a gândit întotdeuna cum să pună laolaltă pe toţi cei interesaţi de diferitele forme de manifestare culturală.

Şi iată că astăzi este unul dintre cei mai eficienţi şi cunoscuţi manageri din România, creator – fără echivoc – al unei instituţii culturale de elită: Muzeul Naţional al Literaturii Române. Nu este puţin lucru, pentru că într-o ţară ca România, în care cultura primeşte – vorba unui celebru prieten şi fost ministru al culturii ’’0,0000...% din nimic’’ -, pare o treabă sisifică.

Şi chiar este. Depăşind momente foarte grele, în care s-a pierdut chiar sediul muzeului, în care colecţiile au apucat calea bejeniei ani la rândul, când personalităţi remarcabile care s-au implicat în administraţia şi conducerea acestei instituţii au dispărut, pe fondul unor lipsuri majore de toate felurile, Ioan Cristescu a avut curajul să viseze, să spere şi să acţioneze.

Aşa încât, astăzi, peste 450 de colecţii sunt accesibile publicului, s-a redeschis muzeul într-o clădire de patrimoniu de pe Calea Victoriei, perfect restaurată şi introdusă în circuitul internaţional, ba, chiar mai mult, s-a deschis încă un sediu, cel de pe Calea Griviţei devenind un adevărat hub cultural în care coexistă ateliere pentru artişti, galerii de artă, săli de conferinţe şi de lectură, adică... o instituţie dinamică, modernă, după modelul celor mai ambiţioade modele occidentale.

Picătură cu picătură, Ioan Cristescu a reuşit să adune în jurul său, oameni de cultură, scriitori, critici literari din ţară şi din străinătate, ilustratori, conservatori, muzeografi, cercetători, restauratori, deschizând un orizont cu totul nesperat pentru Muzeul Literaturii Române.

Doar cu o viziune foarte clară, cu paşi mărunţi în perseverenţi, cu o îndărătnicie care din defect este transformată în calitate, cu calm şi presuasiune dar şi cu o idee foarte bine structurată, Ioan Cristescu a reuşit o performanţă foarte dificil de atins în contextul de astăzi.

Faptul că a reuşit s-a datorat, aşa cum bine s-a exprimat, faptului că s-a înconjurat de oameni – nu mulţi – care s-au străduit să dea viaţă unei iluzii – ar spune unii, dar care acum serveşte unui public în creştere ce descoperă sau redescoperă comoara fabuloasă a literaturii române.

Şi cum s-ar fi putut împlini acest deziderat altfel decât prin programe deştepte, printr-o expunere novatoare, prin expoziţii valoroase, prin proiecte care ies din spaţiul închis al muzeului, prin interacţiune şi parteneriate şi printr-o vizibilitate fără precedent. A rezultat o instutiţie de patrimoniu cu un profil contemporan pe care mulţi compatrioţi şi parteneri străini o invidiază.

Ioan Cristescu este exemplul perfect al sintagmei: ’’Omul sfinţeşte locul!’’. Şi pentru aceasta, eforturile sale au fost răsplătite în septembrie 2021 cu un premiu extraordinar acordat Muzeului Literaturii Române de Academia Europeană a Muzeelor (EMA), DASA Award - Premiul European ’pentru implicarea socială şi misiunea educativă’ pentru două importante proiecte derulate în ultimii şapte ani: expoziţia de bază a muzeului organizată în noul sediu şi expoziţia Casei Memoriale ’’Anton Pann’’, ambele într-o nouă prezentare şi cu un concept curatorial inovator.

Dar recunoaşterea cea mai preţioasă vine din partea Dumeneavoastră, a tuturor celor care sunteţi invitaţi să treceţi pragul Muzeul Naţional al Literaturii Române şi care sunteţi alături de noi în această sâmbătă dimineaţă pentru a ne bucura împreună de o întâlnire cu un om deosebit, Prof. Ioan Cristescu alături de Daniela Zeca Buzura, la Mic Dejun cu un Campion.

Portret de artist: Grigore Patrichi–Smulţi (1937 - 2012) - sculptor

’’Toată viaţa mea am lucrat cu o pasiune dincolo de puterea mea ca om. Testamentul meu este opera pe care o las în urma mea’’ – mărturisea cu smerenie sculptorul Grigore Patrichi Smulţi.

A absolvit Institutul de Arte Plastice ’’Nicolae Grigorescu’’, la clasa sculptorului Constantin Baraschi în 1966 când şi debuta în activitatea expoziţională, la Bienala de Pictură şi Sculptură a municipiului Bucureşti. După doar doi ani, în 1968, devenea membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

O străduinţă asiduă marchează devenirea sa ca artist. Maeştrii de la care se revendică sunt clasicii Constantin Brâncuşi şi Dimitrie Paciurea dar şi colegii de generaţie, precum George Apostu.

„…Adept al tăieturii directe, el a evoluat spre forme ce l-au apropiat mai mult de arta primitivă şi arhaică, de cea bizantină, de folclorul românesc. Aşa se explică acea tendinţă spre simplificare din lucrările sale, de eliminare a detaliilor, de căutare a esenţialului, ca şi abordarea cu precădere a pietrei şi lemnului. Nu s-a îndepărtat în general de figurativ, dar uneori plăsmuirile sale au luat şi forme mai abstracte, fără a fi sărăcite însă de conţinutul ideatic. Sculpturile sale reuşesc întotdeauna să comunice un mesaj, să emoţioneze şi să convingă. Aşa se explică acel hieratism al multor personaje, acea senzaţie de greutate pe care o dau unele dintre sculpturi sau, dimpotrivă, acel sentiment de înălţare, de elansare în spaţiu’’ – aprecia Corneliu Stoica în ’’Dicționarul artiștilor plastici gălățeni’’ apărut în 2013, la doar un an de la dispariţia artistului.

Activitatea sa expoziţională este prodigioasă: expoziţii personale şi de grup, participări la taberele şi simpozioanele de creaţie organizate în toată România. Cei care se aventurează astăzi ca turişti la Măgura Buzăului, Arcuş şi Lăzarea, Hobiţa, Scânteia, Oarba de Mureş, Valea Doftanei, Soveja sau Ostrov pot admira lucrările monumentale în piatră sau lemn pe care acest artist al generaţiei ’60 le-a lăsat ca moştenire patrimoniului artistic contemporan.

„Grigore Patrichi-Smulţi a atras atenţia prin seriozitatea profesională, prin originalitatea discursului său plastic, prin stăruinţa cu care a căutat mijloace care să-i individualizeze creaţia şi să-i exprime cât mai sincer crezul artistic’’ – (Corneliu Stoica)

„Dintr-un anumit unghi, profunzimea artei lui Grigore Patrichi-Smulţi poate fi interpretată şi ca o experienţă sfântă a iertării, eliberării şi vindecării sufletului. Statuile sale poartă pecetea smereniei, ca o stare spirituală superioară a fiinţării. Frumosul lui Grigore Patrichi-Smulţi nu este definitiv sau, mai ales, irevocabil. Operele lui emană bunătate prin acea frumuseţe care vindecă răul şi îndepărtează urâtul’’ (Dr. Marian Neagu).

Recomandarea de lectură: Fareed Zakaria - ’’Viitorul libertăţii. Democraţia iliberală în Statele Unite ale Americii şi în lume’’, un best-seller recomandat de celebra publicaţie New York Times, a apărut recent în România prin strădania Editurii Polirom. Unul dintre recenzorii săi, Samuel Huntington aprecia că ’’Viitorul libertăţii’ este una dintre cele mai importante lucrări privind tendinţele politice globale care au apărut în ultimul deceniu’’. Deşi de prin anii ’90, acst tip de teme se reflectau doar în analize şi predicţii teoretice, iată că astăzi, în urma evenimentelor care dirijează conduita la nivel planetar a tuturor naţiunilor, nu mai putem vorbi doar de concept abstract. ’’După ce într-un articol din 1997, a introdus ideea de ‘democraţie iliberală’, în această lucrare vizionară apărută pentru prima dată în 2003 şi tradusă în peste 20 de limbi, Fareed Zakaria arată că democraţia trebuie însoţită de liberalismul constituţional pentru a fi funcţională şi că democratizarea înţeleasă ca dispersie maximă a puterii în societate poate ascunde pericole nebănuite pentru libertatea individului’’ (Sursa: Polirom)

Un articol de Ileana Ploscaru Panait

***

Difuzare TVR2: sâmbătă, 6 noiembrie 2021, ora 10:00

Reluare TVR2: luni, 8 noiembrie 2021, ora 8:00

Difuzare TVR3: duminică, 7 noiembrie 2021, ora 7:55

Difuzare TVRI: sâmbătă, 13 noiembrie 2021, ora 8:00

Difuzare TVRM: sâmbătă, 13 noiembrie 2021, ora 7:00