Despre modernitatea cântăreței de operă și despre cum arată opera astăzi, la „Intrare liberă”. Invitata moderatorului Marius Constantinescu a fost mezzosoprana Ruxandra Donose, pe care publicul a putut să o admire, la începutul lunii martie, în „ Carmen ”, la Opera Națională București.

„Această chemare, această foame, această sete, această nevoie de a merge pe drumul acela (al operei, n.r.) este motivul pentru care faci tot și este motivul corect pentru care faci tot”, a explicat mezzosoprana Ruxandra Donose, la „Intrare liberă”.

Întrebată cum face față momentelor de euforie date de spectacole, urmate inevitabil de căderi, artista a răspuns: „Știind că o să treacă, este o observație fidelă, pentru că, în momentul în care tu dai totul în seara aceea operei, muzicii, publicului - practic, seara este o încununare a unor eforturi de săptămâni, luni, ani - de pe piscul unde ai ajuns nu ai unde să te duci decât în jos în seara respectivă. (...Pentru mine a funcționat căutarea spre perfecționare”.

„Eu cred că bucuria a fost primul lucru pe care l-am descoperit când am început să cânt - această scufundare în muzică, în roluri, în povestea pe care o spui - bucuria - și emoțională, și fizică și psihică -de a te scufunda în acest act complex a fost mare pentru mine din primul moment și de-asta am ales această profesie, pentru că am vrut să simt această bucurie din nou și din nou. După aceea, sigur, singurătățile multiple ale unui călător în jurul lumii, serile de dinaintea spectacolelor, în care ești emoționat, nerăbdător, poate ți-e un pic teamă, și singurătățile de după - despre care vorbeam - vin la pachet cu bucuria aceea care este unică și care, de câte ori se repetă, e unică”, a mărturisit mezzosoprana.

Dialogul integral, difuzat la „Intrare liberă” în 5 martie, îl puteți urmări mai jos: