Pe 12 decembrie, Rafael Udrişte ne-a propus o discuţie despre devenirea, în timp, a imaginii, despre importanţa ei şi despre cât de clar reflectă ea realitatea. La „Omul şi timpul” duminică, de la ora 19.00, la TVR 1.
O fotografie sau un film ne vorbesc mult mai rapid şi mai puternic decât un discurs lung şi bine argumentat. Dar aceaste imagini de impact ne redau realitatea aşa cum este ea sau o decupează pentru a o recrea?
Duminică, la „Omul şi timpul”, au venit cu propria experienţă şi viziune să discute cu Rafael Udrişte pe această temă cercetătorul speolog Cristian Lascu, Paul Bordaş, fondatorul proiectului „Fotogeografica” – ajuns anul acesta la un sfert de veac de existenţă –, respectiv Sorin Mihăilescu, preşedintele Fundaţiei „Nişte Ţărani”.
„De la icoana bizantină la tablourile impresioniştilor, de la Platon la Bergson, de la picturile rupestre de la Lascaux la videogramă, imaginea pictată, gravată sau proiectată ne vorbeşte despre o lume în permanentă schimbare, care pendulează între frumuseţe şi sluţenie, între agonie şi extaz, ca să parafrazez titlul unei cărţi cunoscute. Şi ştiţi care este paradoxul? Imaginea, indiferent ce conţine ea, nu ne va lăsa indiferenţi niciodată. Dar de unde vine această putere ciudată a unei fotografii, a unui cadru, în ultimă instanţă?”, se întreabă realizatorul TVR.
Motivul nu este doar tehnic: imaginea este întotdeauna un punct de vedere parţial asupra lumii reale. Ce poate fi mai adevărat decât ceea ce am văzut cu ochii noştri? Mărturia vizuală este considerată una dintre cele mai sigure. Aşa să fie? Pentru Platon, spre exemplu, lumea materială, concretă, era o lume a iluziilor.
„Semiologia ne învaţă că imaginea este un semn complex, bazat pe asemănare, dar şi pe simbol. Adică, oricât de obiectivă ar fi o fotografie, valoarea ei constă mai ales în subiectivismul privitorului. Altfel spus, ochiul vede după cum îi este sufletul. Văzută prea de aproape, o fotografie poate provoca confuzie. Dar dacă o priveşti de la distanţă, devine o sursă valoroasă de informaţii despre lume şi un mod eficient de cunoaştere”, este de părere Rafael Udrişte.
De-a lungul timpului, între imagine şi scriere a existat o lungă rivalitate. Dacă multă vreme fotografia avea menirea de a ilustra un text, astăzi textul pierde din ce în ce mai mult teren în faţa imaginii. De la fotografie la cinema, apoi la ecranul video, imaginea cunoaşte în zilele noastre o difuzare fără precedent: ieftină, atractivă, chiar intruzivă, fiind uneori suspectată ca ar putea transmite mesaje distorsionate.
Există riscul ca imaginea, banalizându-se, să devină nesemnificativă? Sau, dimpotrivă? Ar pune în pericol însăşi ideea de cultură? Sau este ea o formă de arhivare a culturii unei comunităţi? Este fotografia o imortalizare a unor tradiţii pe cale de dispariţie? Poate ea transmite atmosfera şi farmecul unor locuri, fericirea şi durerea unor oameni, istoria unei naţiuni? Sunt doar câteva dintre întrebările la care Rafael Udrişte şi invitaţii săi au încercat să răspundă duminică, la „Omul şi timpul”.
***
Situaţii excepţionale, mai puţin cunoscute, din istoria recentă a ţării noastre, sunt cercetate şi dezvăluite în emisiunea-document a Televiziunii Române „Omul şi timpul”, ce poartă semnătura realizatorilor Ruxandra Ţuchel şi Rafael Udrişte. Producţia ne introduce în intrigile demne de filme hollywoodiene ale politicii româneşti, interne şi internaţionale, din perioada interbelică şi anii comunismului, dar şi imediat după încheierea acestei perioade. Din 17 octombrie, de la ora 19.00, urmărim în fiecare duminică un nou sezon „Omul şi timpul” la TVR 1.