În ziua de astăzi, vorba de rău se duce ca glonţul. Vorba bună, de-abia se aude.

Este vremea când oamenii se îndulcesc în comportament, zeiţa bătrână Befana rătăceşte prin lume şi le aduce daruri copiilor, colindătorii cer daruri în numele ei. Colindele și horile patronează tinereţea, marchează timpul Universului, ordinea în natură, succesiunea anotimpurilor şi a orelor, dreptatea şi pacea. Se cântă şi se dansează într-un moment privilegiat: bucurie, împlinire socială, bogăţie.

Colindătorii trăiesc în două lumi: una cosmică şi cealaltă pământească. Muzica lor aduce mulţumire, echilibru, înţelepciune. Este o sinteză a credinţelor prin cuvânt şi glasuri. Prin colindat, avem posibilitatea să-l descoperim pe Iisus Hristos. Trebuie să le cântăm pentru a ne feri de prăvălirea în nimicul de fiecare zi.

Iisus Hristos se naşte şi înseamnă lumină, cuvânt, întrupare. A coborât pe pământ să ne ducă la ceruri. Ne-a învăţat să fim călători. Ne-a îmbogăţit cu harul mântuirii. Vine pe lume copilul. Este îmbrăcat cu lumină şi cu scutece, ne învaţă să iubim. Se naşte în sărăcie şi ne spune că trebuie să fim darnici. Ne învaţă să stăm la masă după ceremonialul ţăranesc. Bătrân, bun, sfânt şi Domn. Pentru a avea lumină în suflet şi înţelepciune în gând.