“Ca să ai conștiința propriilor rădăcini trebuie să te învețe cineva“, a mărturisit Ion Haiduc în cea de-a doua parte a emisiunii dedicate lui “Din Arhiva TVR“, ce a fost difuzată sâmbătă, 25 mai, ora 20.00, la TVR 3.
Se poate considera un norocos al sorții. A avut ocazia să-și descopere vocația și să-și transforme pasiunea în profesie. A avut privilegiul să lucreze cu mari regizori care l-au făcut să-și descopere noi valențe artistice, dar și să împartă scena cu colegi care au reușit să-i oglindească talentul.
Dacă în prima parte a interviului difuzat în deschiderea noului sezon al emisiunii Din Arhiva TVR, Ion Haiduc povestește cu umoru-i caracteristic, cum a ajuns să devină actor, în partea a doua a întâlnirii cu Irninis Miricioiu pe scena Teatrului Odeon, accentul cade pe cariera impresionantă a actorului, pe întâlnirile care l-au marcat și pe modul în care se făcea teatru în perioada comunistă.
“Toată perioada aceea a fost și bună. S-a născut o arta poetică specială. Toți eram mari maeștri în a spune fără să spunem, în a o da cotită, nu mai spun de priviri la spectatori și privit în sus când spui pe gură altceva. Publicul român a fost complice extraordinar la toata aceasta mișcare de rezistență despre care spun unii că n-a existat așa ceva în România” mărturisește actorul.
“Apropo de a spune fără să spui: aveam o scena într-o piesa, “Goana” de Paul Ioachim unde jucam personajul negativ: tânărul care nu se duce la muncă, pe care nu-l interesează nimic. Iar în contrapagină cu mine era fratele meu. Bineînțeles, personaj pozitiv, care se ducea la muncă și eu îi spuneam: “Du-te, mă, la cioca-boca, cioca-boca”.
Era rupere în sală tocmai pentru că toate lumea știa ce-i cioca-boca, cioca-boca. Și vine sora noastra care se măritase în Italia. Și personajul meu e înnebunit să afle cum e acolo cu tutti frutti per mangiare. Și la un moment dat când vreau s-o mai întreb ceva, îmi dau seama că aici e telefonul casei. Și fac pauză. M-am oprit, am luat telefonul, am deschis ușița de la noptieră, am băgat telefonul înăuntru și apoi am închis ușa. În momentul ăla au început aplauze. Am lăsat să se termine aplauzele, m-am uitat în sală, am mai deschis o dată ușa și-am luat și-o pernă și-am îndesat-o pe el. Pai ce trebuia să mai zic? Era suficient“.
Însă acest episod nu a rămas fără urmări, după cum a povestit în continuare Ion Haiduc. Cenzura, foarte vigilentă, de altfel, s-a autosesizat. Cum a reușit să scape Ion Haiduc de repercusiunile gestului său îndrăzneț, ați aflat sâmbătă, de la ora 20.00, la TVR 3 la Din Arhiva TVR.
***
Surse foto: Facebook