Cătălin Ştefănescu a stat de vorbă cu dramaturgul, publicistul şi scriitorul basarabean duminică, 17 mai, de la ora 23.00, la TVR 1, TVR HD şi TVR+.
UPDATE: Ediţia este disponibilă pe TVR +
Este analist politic, dramaturg, publicist şi scriitor basarabean, fondatorul Jurnal Trust Media (trust media). A absolvit Facultatea de ziaristică a Universităţii de Stat din Moldova, dar a urmat şi cursurile superioare de regie de pe lângă Institutul de artă cinematografică (în limba rusă) din Moscova, în clasa maestrului Emil Loteanu. Invitatul de duminică al lui Cătălin Ştefănescu la Garantat 100% este Val Butnaru.
„Vorbim despre felul în care unii dintre basarabeni văd România, dar şi despre felul în care unii dintre români înţeleg sau sunt preocupaţi de ceea ce se întâmplă în Basarabia. Nu am evitat anumite cuvinte dure care circulă în spaţiul public, atunci când se discută acest subiect, ideile preconcepute, motivaţiile ezitărilor sau ale temerilor de a deschide discuţii legate de aceste subiecte”, spune moderatorul şi realizatorul Cătălin Ştefănescu.
Nu în ultimul rând, cei doi discută cât se poate de deschis despre un eventual proiect al reunificării Basarabiei cu România, despre oportunitatea unui astfel de proiect, dar şi despre absenţa totală a mizei politice din această idee. Lucru subliniat şi de invitatul emisiunii: „un dialog cât se poate de firesc, între cetăţeni care vorbesc aceeaşi limbă şi au aspiraţii europene comune” (Val Butnaru).
În perioada 1992-1994, Val Butnaru a fost director artistic al Teatrului Eugene Ionesco. În paralel, este corespondent pentru Basarabia al postului de radio Europa Liberă, redacţia emisiunilor în limba română (1992-1996). În 1995 fondează Grupul de presă Flux (GPF), al cărui director devine. Odată cu întemeierea GPF, în Republica Moldova apare agenţia independentă de ştiri (AP Flux).
În noiembrie 1999, fondează Jurnal de Chişinău, un nou hebdomadar. Ca redactor-şef, Val Butnaru a adunat în jurul Jurnalului de Chişinău o echipă de gazetari profesionişti şi numeroşi colaboratori dintre personalităţile vieţii politice şi culturale basarabene. Val Butnaru publică număr de număr (iniţial - săptămânal, iar din 2003, de două ori pe săptămână), sub titlul E la nave va... (preluat de la titlul celebrului film al lui Fellini), editoriale axate pe evenimente şi probleme la zi. Are şi alte colaborări, în calitate de analist politic la Televiziunea Naţională (în 2000-2001, până la instaurarea cenzurii comuniste), la posturile Euro TV, Radio Europa Liberă, Radio Antena C.
Val Butnaru a fost desemnat câştigător al topului 10 ziarişti ai anului organizat de clubul de presă din Chişinău (1995, 1996, 1997), a fost recunoscut drept managerul care a înregistrat cele mai mari succese în domeniul presei (1998), dar i s-au acordat şi Diploma de merit a Uniunii Jurnaliştilor din Moldova şi Diploma Clubului Naţional de presă Pentru devotament în serviciul opiniei publice (2001).
S-a impus de asemenea ca dramaturg original, piesele sale fiind montate pe scenele teatrelor Luceafărul, Eugene Ionesco, Teatrul Poetic de la Chişinău, Teatrul Naţional Vasile Alecsandri din Bălţi, Teatrul Dramatic B.P. Haşdeu din Cahul, Teatrul Naţional Mihai Eminescu din Botoşani, precum şi la Teatrul TV Chişinău şi la cel de la Radio Moldova.
A debutat cu piesa Procedeul de ju-jitsu (1986). Au urmat: Ne place să jucăm teatru (1987), La Veneţia e cu totul altfel (1989), Simfonie în bi bemol major (1992), Iosif şi amanta sa (1993), Ţin minte că va ninge şi vom fi fericiţi (1993), Mâine sau poate poimâine (1994), Saxofonul cu frunze roşii (1997), Cum Ecleziastul discuta cu Proverbele (1999, montată în 2002), Şase autori în căutarea unui personaj (2001), Apusul de soare se amână (scrisă într-o primă variantă în 1982, revăzută şi publicată în 2003), Avant de mourir (2008).
Scrierile dramatice ale lui Val Butnaru, spectacolele montate (uneori cu asistenţa regizorală a autorului) au fost recompensate cu numeroase premii şi diplome, beneficiind de cronici, recenzii şi prezentări favorabile în presa culturală, la radio şi TV, la Chişinău, Bălţi, Iaşi, Bucureşti şi în alte oraşe din România. Printre premiile obţinute menţionăm: Premiul Ministerului Culturii al Republicii Moldova pentru Cea mai bună piesă a anului (1989 – La Veneţia e cu totul altfel, în 1999 pentru Cum Ecleziastul discuta cu Proverbele), Premiul Ion Luca Caragiale al Academiei Române (1993, pentru piesa Iosif şi amanta sa), Premiul revistei Convorbiri literare din Iaşi Pentru reuşita deschiderii europene a teatrului la est de Prut (2004).
